Dorin treinu Opere alese 

\>ol.5 


Teologie pentru azi Bucuresti 

2011 


Cosmologia esenfelor 

(poeme, vol. 5, 1997) 


Disolufie prin contopire 


Am rupt peretele dintre cer 
§i lumina. 

De visul carbunelui ars 

s-a rupt peretele dintre sdmdntd 

§ipiatra. 

Ah, semirrfele 

de ochii tai mi-au fost arse 

in negrul luminii! 

S-au transformat in zeificsi, 

de metal §i de platina, 

ideile. 

Ca o coada de sunet 

s-a aprins §i s-a transformat 

in secure 

de privire. 

De al tau perete 

m-am desparfit 

prin smulgere, 

prin impra§tiere. 


Simfonie fara rugdciuni 


Amprentele muzicii 
mi-au dovedit lipsa de timp. 

Te priveam §i nu era timp 

pentru a mdnca din mar. 

(Marul are semin^ele numdrate 

in doi.) 

Oricat ar fi fost de nebun 

eel care canta 

de vind erau stelele. 

stea nu poate invia 
in noaptea nun^ii. 

Cu albul 

prins de umerii rotunzi ai alergarii 

ma sim^eam alergdnd. 

Alergam prin nop^i fara numere 
§i fara intindere. 

Alergam prin divina ascultare 
de vant. 

Alergam spunandu-mi: 

am nevoie de zilefdra 

lacrimi. 


Muzeul din muguri 


Ascultand tacut ploaia 
am vazut Persoana. 

Dintre semne 

i-am vazut chipul 

pentru ca a luat chipul meu. 

De aceea, 

ca un simplu joe de samburi 

am zidit mugurii 

in piatra sangelui. 

Col^ii lor de sangerii 
au mu§cat trupul luminii. 

Lumina s-a intinerit de na§tere. 

Ascultand tacut, 

numai tacut, 

palmele misterului 

mi-au acoperit ochii. 

Mi-au acoperit ochii cu frunze de 
primavara timpurie. 

Mi-au acoperit numele 
cu sunetul viu al ierbii. 

Numai ascultand 

m-am sculptat in 

memoria singuratica 

a copacilor. 


Pradd cu sufletu-mi 

Ochii 

ma privesc 

cape o pradd. 

Prada 

ma prive§te ca pe o 

mdncare. 

Incercand 
sd privesc... 

Tu 

fi-ai mutat mainile 

in alta via^a. 

Tu 

iesisei din timp. 

Sufletul tau 
atdrna de lumina. 

Nu aveai nicio prezen^a 
prin care sd negi necreatul. 

Necreatul exista prin 
apropierea de melodie. 

Ca o goana nebuna 

dupa fericirea marului, 

dupa parfumul uman, 

te mutai din secunde, 

ca §i cum ^i-a fi 

prins inelul de 

suflet 

te-a§ fi facut 
taina, mister, ddruire. 

Ochii md sdrutd prin gene. 

Genele ma privesc 

prin sdrutul de a privi. 


§oapte in moartea viefii 

Eu 

Strang bra^ul umed 

al §oaptelor 

intr-o vioara, 

intr-una singura. 

§tiu 

cum este sa sim^i 

gustulfin al 

in^elesului. 

Mort de zimbri stelari, 

mort de ceruri senine, 

mort de via^a sinelui, 

eu strig prin neajunsul de-a §opti 

cuvinte, 

cantate pe o singura vioara, 

pe o singura sfd§iere. 

Eu Strang in pumn 

clipele atinse de tine, 

de umbra ta. 

Le sarut cu durerile dorului 
meu §i le simt 
prietene mie. 

§tium cum este dorul 
din insingurare . . . 

O, da, §tiu foarte bine 

prelungul acestui sentiment 

fipdtor de credibill 

Viu de raze, 

viu de mor^i, 

viu de lucruri, 

eu, 

singurul om abandonat 

in apropierea ta, 

chiar langd tine, 


7 


Strang tot 
ca sa pot face imbraiisare. 


Credinfa de crez 


Cred 

in credir^a iubirii marului, 

in fragedul suspin de pasare, 

in stolul de insecte 

fara cuvinte. 

Cred 

in credin^a durerii, 

in strada ticsita de amintiri, 

in copacul fara prunci, 

cred. 

Cred 

pentru ca sa traiesc 

in mar. 

Cred 

pentru ca sa traiesc 

in plante. 

Ah, sa gust via^a 
plantelor! 

Cred 

pentru ca sa mor 

din moarte. 

Cred 
pentru ca sa mor 
cu moartea mea, 

ah, §i sa gust 
amurgul iernatic ! 

Cred 
§i cred 
§i cred. 


Femeie a§teptdndu-ma 


Femeia 

purta impreuna cu trupul ei 

dragostea stelelor. 

Purta in ea 
pruncul simplu al tacerii. 

Tacerea i§i are nimbul in flori 

trezite 

din somn. 

Femeia 
imi purta lacrima pe obraz. 

Ma imbra^i§a 

in albul cer§afului, 

cand noaptea atingea 

conul de umbra, 

cand atingea sunetul plin 

de raceala al zidurilor. 

Ma imbra^i§a cand 
frigul devenea o insingurare. 

Imi saruta sufletul, 

cand sufletul meu era remit 

de adormire. 


10 


Lacrimi in lacrimi 


Lacrimile 

care au curs 

au intinerit ochiul 

cu o diminea^a. 

M-am trezit imbra^and 

memoria secundelor, 

coarnele timpului ame^ind 

surdsul ploilor. 

M-am trezit din ape, 

din scoici de lumina 

scormonind pamantul 

in cautarea radacinilor defoc 

ale dragostei. 

Lacrimile s-au 

intdlnit cu ochiul 

§i §i-au zambit. 

Ochiul era curat 

depove§ti 

§i de cuvinte. 

El sta gol 

in fa^a noului 

anotimp. 

M-am trezit 

sarutand 

pustiul 

de somn, 

sarutand pustiul de via^a, 

sarutand marea 

de valuri albastre. 


11 


Cadru 

Tu ai vrut sd md prinzi 

in brafe, 

ca §i cum ai fi avut 

aripi de lumind. 

Chiar m-ai imbra^at, 

ca sa-mi ara^i ca dragostea e alba, 

alba ca lumina. 

M-ai prins in bra^e 

ca pe o sdrutare 

§i m-ai a§ezat langa obrazul tau. 

Eu am inceput sd respir, 
respira^ia ta devenind o 
emofie intransmisibild. 


§5 


r 


1 / r 


>■■■:■'-■■. 


. 


12 


Sentiment de noiembrie 


Te caut 

prin spa^iul cuvintelor 

sa-Ji vorbesc. 

Te caut 

ca pe o raza 

de inima alba, 

ca sa-^i imbraji§ez ochii. 

Ochii tai 

au un mister adanc 

de noiembrie. 

Au o aura argintie 
ca o melodie 
de innoptare. 

Te caut prin spa^iul cuvintelor 
got de ochi §i de suflet. 

Te caut impreuna cu 
Ingerul meu. 


13 


Chemarea luminii 

M-ai chemat sa-^i vorbesc 
prin lumina. 

Tu mi-ai privit 

copitele de azur 

ale trupului 

dezlegata. 

M-ai chemat cu trupul tau, 
cu un limbaj al nop^ii. 

Eu ramasesem langa u§a stelelor 
zdmbind prin soarele rectiliniu. 

Eu nu mai §tiam care 
imi sunt razele. 

Atunci m-ai chemat 

ca sa-^i vorbesc 

prin lumina, 

prin pasarea cu ochiul adanc, 

prin trupul fara imbrdfydri 

al ferestrei. 


14 


Secundd amdrdciunii 


Langa trupul diminetii 

ma spdl de ochiul avid 

al durerii. 

Gandacii 

au cantat spafiul prin care eu 

tree ca un singuratic. 

Ei mi-au albit cama§a de sange. 

M-au sadit in cea^a 
ca sa ma spal de ganduri triste. 

O, diminea^a nu are visul destramariil 

Noaptea este aceea care imi 
cdntd disperarea. 

Ea este doamna lunatica 
§i somnambula din paharul be^iei. 

Gandurile triste 

in ea se dizolva 

§i pier. 


15 


Inchisoare cuperefi de ceafa 


Pere^ii sunt umezi de intuneric. 

Prin ceaia lacrimei 
nu mai imi gasesc prietenii. 

Parin^ii mei 

fara nume 

au tacut in frunze, 

s-au acoperit de uitarea mea. 

Iar eu 

imi caut gandul 

prin stele nebune. 

Eu imi caut 
lacrima prin intunericul ce^ii. 

Sunt imbra^i§at din cand in cand 

de raceala 

sangelui umed. 

Din cand in cand 
acoperit de apa nop^ii. 

Pere^ii imi aduc in suflet 
tremurul frunzei in ploaie. 

Ii ating §i mana imi pldnge. 
Ii ating prin sufletul meu 
ca pe ni§te lucruri sfinte. 

Broboanele lor de ghea^a 
ma infioara. 

Pere^ii sunt umezi, ca in 

momentul cand moartea 

ma va face rece 

in anotimpul tristeiii. 


16 


Cules sdrutdnd 


Adun frunzele mainii tale 
ca sa \\ le darui. 

Ochii tai ii adun ca sa fac dragoste 
nop^ii. 

Sarutandu-ma, 
ma adun din intunericul tau. 

Sarutandu-ma «/ noptii 
din noi. 


17 


Poem de regdsire in inimd 


Mai calm ca un sunet, 

ridicat 

in globul stelelor ro§ii, 

versul e intinerit §i neumblat. 

Ochiul e nepipdit §i neamestecat 
cu piatra. 

Mult mai tdndr, 

cu mult mai arcuit din aripi, 

indreptandu-mi pa§ii spre soare. 

Acum 

sunt regasit prin pe§ti, 

care inoata prin pe§ti, 

prin pasari, 

care se mananca 

din pasari. 

Eu vin sd te inalt 

ca un steag prin viscol, 

ca o lupta de frunze 

prin rauri de Ingeri. 

Mai calm 

ca un cuvant 

ridicat din §oapte. 


18 


Clar de pasdre 


Sangele meu a intors 
sangele vorbelor 

in arbori, 

rotirea crengii 

in lumina frunzelor. 

Chemarea de imbra^i§are 
este rodirea imbra^i^arii. 

Ochiul nu mai este ochi 

ci melodie inaltd de roca, 

e gustul din paine. 

Cu trupul fraged 
gustul se rupe de pasari. 

Insa eu ip, cant inima 
prin inimi de barba^i. 

Eu te rescriu 
pe sentimentul tdnar. 


19 


Sonet 

Sufletul meu... 
ca §i cum mi-a§ rosti 

varsta 

cu ciocul §i ghearele 

in stele. 


20 


Adagio divinului ochi 

la inima mea 

§i arunc-o 

in drumurile prin care 

tree doriniele fecioarelor nepamantene. 

la inima mea 

§i fa din ea 

plecare §i intoarcere, 

drum §i mers. 

la §i sfarama 

pelicula ei magnetica, 

cu care atrage 

cui^oarele de fier. 

la §i adu-mi Ingerul, 

cu mersul \\xifin, 

defata mare. 

Pune-mi-1 langa §oapta, 

langa masa de taina 

a clipelor, 

ca sa-mi mute 

luna mai aproape de an, 

cuvantul mai aproape 

de inchinare, 

mana mai aproape de mdna. 


21 


Chemare la ardere in dragoste 


Ochiul a trdmbifat 
din carnea lui. 

A trambi^at spre carne 

tdndrd, 

voluptoasd §i amard ca focul. 

Ochiul s-a luminat 

in ardere, 

s-a luminat in forma singurd 

a arderii. 

O, focul a devenit imn 

intins §i clandestin, 
refren pentru adormire ! 

A devenit cale 

deschisd, 

idee... 


22 


Rugdciune pentru lini§te doritd 

Sa fm numai 
adunat §i addugat mie. 

Mana sa se ilumineze. 

Sa-mi fie scrisd ordinea, 
simetria din cuvinte. 

Cer sa fie reculese 

sentin^ele 

§i sa mi se dea 

unicul vldstar, 

prune... 

Numai pldngdnd rasul 

voi regdsi calea 

scrisa pe u§i. 

Deschise imi vor fi 

tainele cu respira^ie, 

tainele cu lini§te. 

Cand voi iubi tacerea 

vreau sa fm 

addugat trupului gol, 

trupului fara iubire. 

Aceasta e rugdeiunea ! 


23 


Candeld pentru Ioana 


In noi este inclusa 
dorin^a de a visa visul nostru. 

El este scris, 
incizat. 

Sa-fi desfasori aripile 
si sa zbori, 
iji cere el. 

Sa te amesteci 

cu tot ce inseamna 

tacere, 

punct terminat, 

linie. 

Sa chemi inamorata 

locul pentru singura 

daruire, 

mana pentru singura pipaire 

a trupului. 

Ca o ie§ire 

din umbra, 
ca o chemare 

in lumina, 

ca o eliberare 

de tine 

este omul. 


24 


Refuzul cu doua brafe 


Refuzat in ou 
se ridica oul in om. 

Trecand spre arhetip, 

visul peste cuvant 

se desface. 

Se une§te spiritul langa 

cuvant, 

langa sanul dulce 

al galbenu§ului. 

Fiin^a e in na§tere. 

Urea in spirala sangelui 

chemarea 

spre tot mai multa chemare, 

chemare de frig 

§i tacere. 

Via^a urea 

in galop 

de pasare. 

Via^a spre via^a. 

Refuzul este 
actul dictatorial al cuvantului, 

nerostirea lui 

in silaba care aduce lini§tea, 

pentru ca oul ridica 

comiterea crimei. 


25 


Remdncarea brafelor simple 


Intinzandu-^i respira^ia 

m-ai facut soare, 

luna cu doua nop^i, 

poem cu doua na§teri 

din toamna. 

Doar cu o singura prezenfa 
indragostit. 

Cu trupul meu 

indragostit de imaginea ta 

atat de indescriptibila. 

Doar cu o singura limba clasica 
a tacerii. 

Intinzandu-^i repira^ia, 

cuvintele, 

rasul, 

inima, 

m-ai facut ratacitor, 

regasit, 

renascut, 

revisat... 


26 


Apologie pentru piatrd 


Sta fixa, 
ca o esenja imperturbabila, 

ca o sfera inchisa 
in propria sa matematica. 

Ca o urma de ghips 

pe ochiul supt 

de lapte. 

Sanul ei rezida 

in dreptul de a fi mama 

in care adorm. 

O, piatra, caci 
zic piatra de rugaciune, 

piatra de vulturi, 

piatra de semin^e de mar, 

verzi §i ro§ii §i albastre §i galbene! 

Salbe de iarba mirifice. 

O, zic piatra 

care nu-mi vorbe§te, 

a§a, incet, ca o sdrutare. . . 

Adanca, 

fixa, 

ruptd de agitata drumului, 

mereu pusa ca sa fie spre intrebare. 

O, caci zic: 

de ce nu-mi aud sufletul 

prin tine 

nascandu-se? 

As. dori sa tac prin taceri 
fara sfar§it. 


27 


A§ vrea sa te aud 

numai la sfar§itul somnului 

ca pe o fericire. 

Este goala de raspuns 

ca un camp ermetic, 

in care auzul nu se 

intoarce la posesor, 

ci e auzul in care se pierde.. . 

§i in mirosul in care parfumul 

e lucid 

§i infidel. 

O, ca de nu zic 

de atatea ori asteptare, 

de atatea ori 

imi pare rau, 

de atatea ori 

frunzele cad, 
frunzele adorm mdlcl 


28 


Versificafie pentru frunza verde 


O, frunza verde, 
verde ca via fa copacului! . . . 

E§ti o coloana fara sfar§it, 
e§ti o tacere fara mine. 

Inima, 

manata de Ingerul Tau, 

ma ridica dintre rani^ii de albastru, 

cu din^i de purpuriu, 

ca un adevarat Botez. 

O, de nu ma uita! 

Ma ridica vestea Ingerului 
din noapte. 

Timpul §i-a trecut peste limite. 

A devenit hipersensibil 

§i nu mai rezista 

anonimatului. 

Ma impinge de la spate 
Ingerul. 

O, chipul stelei era lumina, 
lumina care se nastea. 

Ingerul ma poarta 

in aripile lui 

de infinit. 

O, de frunza verde 

ranit 

nu este scapare! 


29 


Ca un regret pentru apusul soarelui 

Poate, 

zburand 

prin cuvinte, 

cuvintele au devenit lungi, 

galactice. 

Poate, 

de cateva ori trist, 

m-am intalnit cu divinul 

umblet al zorilor 

§i nu i-am sarutat mana supus. 

Poate 

m-am facut mic, 

cat o urma de furnica, 

de zumzet de purice 

§i am trecut fara gand, 

fara spa^iu, 

faranume... 

Poate, 

de cateva ori, 

am fost amorfit 

de dor 

§i am uitat sa-^i spun 

cefericit ma simt. 


30 


Din cuvinte privind cuvintele 


In cuvintele mele 

s-au scris alte cuvinte, 

identice cu pasarile mele. 

S-au scris alte cuvinte, 

identice cu insomniile, 

cu triste^ile, 

cu nelini§tile mele. 

S-au scris 

de o mana 

fara trup, 

ca §i cand o mana 

trebuie sa-§i aiba 

un trup. 

Le-am gasit, uimit, 

nascute a doua oara 

din na§tere, 

cu bra^ele ro§ii de sange, 

de sange enigmatic, 

cu fe^ele livide... 

Mi-am intins mana prin ele 

§i m-am facut pustiu, 

fara sunet, 

amfora 

in care 

se pastreaza 

mirul ceresc. 

M-am facut o silaba 

rostita accentuat, 

ca un muget ierbos, 

aruncat prin alaturare 

de na§tere 

in lacrima. 


31 


Or a polifonicd 


Ora fixa, 
ca o statuie. 

Ora, ora 
in care ma inamorez 
de trecerea soarelui. 

Se canta sufletul meu, 
sufletul orei. 

Se canta sufletul 
fiecarui tropot de cal. 

Ora, 
ora de metal. 

Ora trista, 
galbena, albastra. . . 


32 


Mirare de trup nou 


Eu, eel de ieri, 
sunt de neregdsit. 

M-am ascuns 
in agora cuvintelor. 

M-am furi§at 

in turnul de fildes. 

al trupului spiritului. 

Eu, eel de ieri, 

sunt §i azi, 
insa invizibil. 

Traversand 
fluviul incins, 

inotand, 
sunt o mirare... 

Mirarea ca bra^ul meu 
a luat locul bra^ului meu. 

Sunt mirarea 

ca limba mea 

a luat locul 

unei alte limbi, 

a cuvdntului esenfial 

§i ca eu chiar vorbesc 

aceasta limba eseniiald, 

pe care o in^eleg to^i 

oamenii cu mintea in inimd. 

E o mirare 

ca zambetul meu a luat locul 

altui zambet. 

Ingereasca, 

neomeneascd 

este aceasta noudfiinfdl 


33 


Invizibila, 

suprasensibila 

este aceasta rostirel 

Mirare continua 
§i intrebare. 

Eu am luat 
locul meu. 

Eu m-am nascut 

in urma na§terii mele, 

dupa ceva timp de la na§tere 

§i nu chiar atunci. 

Eu, eu, eu... 

Scriu eu, eu... 
§i ma mir. 

Ma mir cum am devenit 
eu ceva nesperabil, 
ceva de neimaginat. 

Eu, eel ce sunt. 

Eu, eel ce miros floarea. 

Eu, eel ce mananc 
norii albi ai painii. 

Eu, eel de ieri, 
nu mai sunt. 

Eu sunt eel de 

mdine. 

Sunt eel ce vafi. 
Sunt eu, eel ce sunt. 


34 


Epextasis 


Spre necuprinsul cuvdnt 
ridicandu-mi ochii. 

Spre necuprinsul dor 
al dorurilor. 

Pe muchia ce^ii, 

in revarsatul de apa, 

pe muchia ddtdtoare de viafd 

mergand, 

alunecand, 

cand/k, 

cand nehotdrdt . . . 

Spre necuprinsul, 

oh, necuprinsul 

Tau Dull! 

Spre heruvimul 

cu chip 

de alauta. 

Spre Ingeri, 

oh, necuprins, 

urcand scari, 

urcand coloane, 

urcand in lumina, 

in nemdrginita 

§i necuprinsa lumina.. . 

Urcand trupul 
in spirit... 

O, mereu urcand, 

§i tot, oh, neindraznind sa-J i 

fur lacrima mea. 

Tot nesigur, 
parca din ce in ce mai nesigur, 


35 


in impletirile trupului meu, 
cu scarile aripilor... 

Spre necuprins. 

Spre planul preainalt 
al luminii. 

Spre acolo imde nu mai sunt 

decat eel care nu ma §tiu 

dar vad. 

Spre necuprins, 

spre zbor, 

oh, rupt spre zbor 

de lumina, 

de sange!... 


36 


Revoluta solufie 


Somnul e dulce 

§i i§i inchipuie despre mine 

ca sunt dulce ca o lamdie. 

Somnul nu §tie 

ca eu prefer viziunea 

fara curgere. 

El ma ridica, 

ma treze§te, 

ca §i cum ar uita ca, trezindu-ma, 

nu mai sunt al lui. 

Sta la u§a mea 
§i m<3 uime§te. 

Ma schimba in trup, 

ma curge din lucruri, 

dulce, ca o indepartare de timp, 

ca o inchipuire, 

tie, straina. 

Ca o so^ie ce vede 

sufletul meu in ea 

ca pe o tdcere calmd. 

O, dulce, lini§tit somn! . . . 

Gre§e§ti cand ma treze§ti, 

pentru ca eu am sa ma razbun 

pe nesinceritatea ta, 

pe uitarea ta somnolenta. 

Gre§e§ti cand nu imi spui adevarul, 

adevarul fara pene §i gheare, 

fara recuzita §i costum. 

Mai bine te-ai intoarce. 

Mai bine ai pleca. 


37 


Mai bine ai pupa 

toate mainile 

retezate, 

lipite 

de statui... 

Mai bine, somnule nemernic, 

te-ai face taiere de lacrimi, 

de respira^ie. 

As. vrea sa nu {i se mai spuna 
pe nume. 

Sa ^i se spuna oricum, 

dar nu somn, 

nu adormire... 


38 


Aspirafie spre vindecare de na§tere 


Oul, rostogolindu-se 

de mine, 

ma intrerupe, 

cum tacerea este intrerupta 

prea brutal de cuvant, 

de spa^iul dintre doua 

treceri. 

Oul, rostogolindu-se, 

i§i poarta na§terea 

in el, 

neinceputa §i fara durata. 

Ca o secunda de na§tere 

ma ascund, 

ma ascund in ou, 

rostogolindu-ma, 

impreuna cu na§terea mea, 

pentru ca oul este o viafa in trecere. 

Ajung sa imi doresc sa 

fiu, 

pentru o clipa, 

un rozator, 

sa fm eel care mananca 

coaja ca sa scape. 

Sa scape langa coaja, 

dincolo de coaja, 

chiar in fluidul verde al vie^ii, 

al singurei viefi . . . 

Sa fiu acolo, 

da, acolo, 
acolo, acolo... 

Sa fiu acolo, 

o rostogolire 

aproape langa sange, 

langa rasuflare. 


39 


Imi trebuie sa stiu 

viitorul meu ontologic, 

ca un ochean ce priveste fringe reale. 

Sa fiu ca o calatorie in afara 
de mar, de cercul trasat langa trupul meu. 

Trebuie sa ies, 

sa rup, 

sa tip, 

sa ma rostogolesc, 

sa tai zzdw/ care ma strange. 

Zidul acesta care 

ma strange 

si ma separd de lumina. 

Vreau sa tree peste 

cuvantul care ma limiteazd, 

care imi absoarbe viaja, 

sangele, 

transpira^ia, 

gandul, 

vertebrele fiecarei lacrimi. . . 

Nu numai ca vreau 

dar si trebuie 

sa ma sub^iez 

cat o raza de lumina. 

Trebuie sa deschis ochiul, 

sa tdsnesc dincolo de materie, 

dincolo de fluidul de artificii 

si de picioare imaginare de femeie, 

de elefan^i fara intindere 

si de stele fara coada. 

Sa ma rostogolesc 

din ou 

pana la elucidarea faptului, 

ca m-am insurat cu poemul acesta, 

nebun ca o dragoste impovaratoare. 


40 


Simt ca trebuie 

sa imi spal 

trupul de iubiri, 

de regrete, 

in nemarginirea luminii. 

Pentru ca ma voi na§te continuu 

dincolo de privire, 

dincolo de spirit, 

dincolo de cuvant. 


41 


Poem intre doua pustiuri de „ ne " 


Intre noi ne vorbim de trup, 
de suflet. 

Niciodata ne sfasiem, 
ne punem punct. 

Nimic nu are 

inceput, pentru ca noi 

ne privim si ne tacem, 

ne murim cuvintele 

intre noi. 

Piatra pe piatra 
noi ne punem 
ca sa zburam. 

Ne punem os pe os, 

gum pe gura, 

ca sa ne avem, 

sa ne dorim. 

Noi ne cantam ochiul unul altuia, 

ne strangem in bra^e 

ca sa ne alergam, 

sa ne murim. 

Intre noi 
vorbim defilosofia libertaiii. 

„Libertatea e un zid, 
e o aripa", 
ne spunem. 

Libertatea transports 
trupul si sufletul. 

Noi ne uram 
amandoi cu iubire. 


42 


Ne facem biserici de zapada, 

dumnezei din zinc, 

pe care ii punem 

ca sa ne apere soarele. 

Pamantul ne vorbe§te 
§i noi ne visam. 

Soarele rasare 

§i noi nu ne ajungem 

la capat. 


43 


Bdrbat invafdnd cai inaripafi 


Un barbat, 

pentru ca avea brafe puternice, 

transpiraiie rece 

§i nasul puternic infipt 

sub doi ochi 
de zimbru melancolic. 

Un barbat 

cu cartea in doua maini, 

acoperita de pe§ti 

§i pasari, 

§i sprijinit in a treia mana, 

a sufletului . . . 

Sprijinit de capul 
stelei Calopis, 

pana cand 

mana sufletului, 

intrand in cap, 

purta elefan^ii §i puii lor 

pe nervii lungi ai cuvintelor, 

dand de apa sdratd a lacrimei. 

Un barbat, 

pentru ca vocea ii era groasa 

§i atarna de el 

un soldat de trefla, 

care injura zburatoarelor penele 

lor de zambile. 

Ochiul lui era sdrat de ochi, 

de ochiul pasarii care zbura, 

incat aripa se dizolva in zboruri. 

§i trecea prin auz 
identic cu memoria. 

Un barbat inva^and 

insecte de raze, 

intrand cu mana in cer, 


44 


pentru ca in cer se facuse o intrare, 

prin care zburau cai inaripaii, 

fara vreo legatura cu cartea, 

pe care o ^inea 

in doua maini puternice. 


45 


O statute si intdmplare cu curci 


Contemplam cerul... 

§i o ploaie de curci 

inunda ora§ul meu, 

parcul meu cu copaci 

siderali §i stalagmitici. 

Contemplam cu vazul 

meu alungit, 

pentru ca 

din curci 

curgeau gheare, 

gu§i, 

excremente, 

oua albe §i negre. 

Curgeau pe fruntea statuii 

din fa^a blocului, 

ca o galeata cu laturi vechi, 

inundand nasul cu 

gauri adanci, 

ca ni§te canioane 

prin care se scurge 

via^a... 

Un ou negru ma afunda 

in ghearele primei curci 

care cazu. 

Un ou negru, care semana 
cu matrea^a parului neted. 

Al doilea §i al treilea 

§i al patrulea 

ma afundara 

in sincopa 

plina de ro§ii §i 

castrave^i a visului. 

Contemplam prin 
depdrtare de ureche, 


46 


de gura, 

de nas §i mana... 

§i curcile cre§teau din pietre, 

la loc, 

in curci. 

§i curcile cre§teau 

din cuvinte, 

la loc, 

in curci. 

Cu organul meu 

fara na§tere, 

le priveam superbe 

§i retrograde fapturi. 

Ie§eau din nori 

§i se pierdeau 

in braiele inal^imii. 

Curci cu ochi de curca, 

cu organe digestive 

§i auditive, 

cu interjec^i asemanatoare curcilor, 

asemanatoare contemplafiei, 

pentru ca se pastrau, 

in secunda in care priveam, 

in care priveam curci, 

care curg in oua, 

care curg in albu§, 

care curg in galbenu§, 

care curg in sange. 


47 


Ceasul §i douajumatafi de mar 

Unmar 

impartit 

in doua camere. 

Unmar 

taiat 

in patru semin^e, 

una diferita de sora ei. 

Masurand timpul, 

secunda de dupa secunda, 

secunda de dinainte 

§i de dupa secunda. 

Un mar, 

cu minutar §i secundar, 

gradat in douazeci de ore, 

in care se inscrie o via^a cotidiana, 

o via^a dupa regula 

banului vechi, 

care se devalorizeaza 

cu fiecare virgula. 

Un mar, 

care merge spre parguire, 

spre coacere. 

Un mar, 

fara de care eu as. sta visdnd 

luptele Ingerilor cu demonii, 

lupta lui Iacov cu Dumnezeu. . . 

Un mar, 

fara de care 

osul mainii ar fi 

maipuiin cheltuit, 

fruntea mai pu^in increiita 

§i impinsa spre adormire. 


48 


Un mar, 

un singur mar, 

care nu are niciun alt mar identic, 

de§i fiecare mar are 

patru semin^e, 

una diferita de sora ei. 

Un mar, 

pe care il §tiu 

§i cei ce nu se nasc, 

pe care il §tiu, 

pentru ca tind ca spre un ochi, 

care nu are lipsa vederii. 

Un mar, 

spre care cei ce viseaza 

se apleaca 

§i il gusta, 

se apleaca §i il fac 

pentru mdncat. 

Un mar, 

care parguindu-se 

i§i simte gustul dulce. 

Unmar 

impar^it in doua camere, 

una de alta despar^ita 

printr-o virgula, 

cu patru semin^e, 

cu toate ca una este 

diferita de sora ei. 


49 


Despre poet §i aripa lui de inger 


Poetul e aligatorul care muta 
o |ara intr-o aripa de inger. 

El, eel sutyiat 

pana la coacere, 

sub^iat 

§i cu musta^a tanara 

sau albinda. 

El, 

eel care zboara 
spre ie§irea din cuvinte. 

El, 

eel cu patima 

pusa pe perna, 

pe perna cu zece lacate desfacute, 

pe propriul lui somn, 

cu mana alungita 

in litere. 

El, 

eel care dreseaza 
turma imensa de animale, 
care il urmeaza in tacere. 

Poetul e aligatorul, 

care i§i duce propria sa piatra in stomac, 

prin ape salbatice §i acre de insomnie. 

Piatra lui, 

cea cu colturi poliedrice, 

care se lumineaza 

in culorile rupte din albatros, 

il imping 

in propriul lui fascicul 

de stele. 


50 


El, 

eel care este propriul sau 
devorator. 

El, 

eel care isi mdndncd 

propria sa liniste 

in cochilia unui melc 

de apa dulce. 

El, 

eel care este urmat de 

turma sa de animale, 

de turma sa de lacuste 

cu ochi imen§i §i negrii. 

El, 

eel care, 

fara de care transparent 

ar avea o alta denumire 

§i zborul 

s-ar confunda 

cu misxarea bra^elor 

in aer. 

El, 

eel fara spa^iu, 

in spa^iul dintre doua capete 

de vaci, 

dintre doua capete de 

coloana romana. 

El, 
eel care isi are numele 

in fiecare inima, 
pentru ca fiecare inima 

i§i are licuricii 

in camera lui luminata 

de porumbei. 

El, 

eel care, purtandu-§i via^a. . . 

pentru ca a purta viafa e un tren 


51 


cu o destina^ie 
in vaci multicolore 
§i in aripi de inger. 


52 


Carte de reamintire §i lasd-md. 


Saruta-mi ochii, 

dar lasa-ma sa-^i privesc 

impletirea de §erpi 

cu impletirea de broa§te ro§ii. 

Lasa-ma §i du-te!... 

Dar mai tarziu sa te intorci, 

mai vesela, 

cu labele mult mai bldnde 

si fara unghii care sa ma zgarie. 

Cand vei venii 

sa-^i pregate§ti degetele, 

degetele tale lungi 

de pianista, 

pentru ca vei avea de lucru. 

Imi vei numara 
organele sim^urilor. 

Vei avea de lucru. 

Vei §terge praful 
de pe vesela alba 

a mamei 

§i vei aranjapatul, 

in care se va na§te 

centaurul eel mare 

§i centaurul eel mic. 

Sa te intorci, 

fara ca sa-mi uni 

numarul de la cama§a. 

Va trebui sa-mi cumperi alta 

mult mai scor^oasa, 

ca pentru un drum lung 

spre Polul Nord. 


53 


Pregate^te-^i mainile, 

mainile tale lungi de artista, 

pentru ca imi vei spala ochiul, 

urechea, 

nasul, 

inima, 

mersul, 

prin sangele tau. 

Imi vei spala sangele, 

ca sa-1 faci mai alb, 

mult mai luminos 

§i mai angelic, 

pentru ca sa-1 imbraci 

in tacerea ce vafi, 

in zborul 

ce va urma caderilor 

de pasari 

ce vor fi, 

caderilor de apeducte ce se 

vor intampla. 

Sa te intorci 
dar sa nu mai viil 

Sa te intorci 

tocmai dupa ultimul adio, 

cand se va rupe vraja 

§i va cadea 

cuvantul in lacrima 

mai simplu. 


54 


Pentrufemeia cu ochi de drac roz 


O femeie 

cu ochiul gol, 

care se termina in disperare. 

O singura femeie, 

care intoarce piramidele 

cu fundul in sus, 

pentru ca sa se vada 

lumina in pamant. 

Ah, o femeie ce vede 

intunericul in lumina, 

intunericul... 

sj care are o voin^a 

nebuna 

de a se autodistruge ! 

Ea se naste dintr-un ganiat 

de porumbel 

§i dintr-o §oparla cu labe de urs. 

Ea crede ca nu exista nimic 
in afara de ochiul ei. 

Ea crede ca ochiul ei scos 

§ipus pemasa, 
poate gdndi sentimentele. 

Ea nu crede 

in moartea care zboara, 

ci doar in negura 

care are ochii rosii. 

Ea simte 

zborul vampirilor inexistenti 

pe timp de noapte, 

scra§netul copilului mort numit Vlad. 

Ea se trans figureaza ipotetic, 
schimbandu-§i pielea galbena a gandirii, 


55 


degetele absurde ale parului 
§i §erpii reci ai gatului. 

O femeie goala. 

Ea e o femeie goala, 

care nu se imbraca 

in samburi de conopida, 

pentru ca are din^i de elefant 

§i nu in^elege, 

ca ochiul este un simplu 

obiect de gdndire. 


56 


Curs a pentru idei 


In lini§tea camerei 

ideile au trupul copt, 

simplu, 

ca un miracol. 

Ideile sunt mirabile 
ca insa§i mirarea. 

Mirarea mea incepe odata 

cu mine 
§i se termina odata cu ele. 

Le pandesc cu spiritul. 

Stau sa leprind cu spiritul. 

Fac tacerea adanca, 

atat de adanca, meat Ingerii se aud 

cu falfairea aripilor lor. 

§i ideile apar, 

apar ca un tropot 

de libelule atomice, 

ca un vis asteptat de secole. 

Ideile sunt simple 
§i mirabile. 

Ele vin numai cand apare tacerea, 
cand se aseaza tacerea adanca. 

Ele vin 

sj eu le pot intreba. 

Eu pot vorbi 

cu ele, 

ca in lumina reflectorului. 

Ele mi se confeseaza, 
mi se recita simplu, 


57 


ca un nod gordian desfacut, 

ca o teorema 

pe care ofac libera de semnul egal. 

Ele vin §i ma fac mirabil, 

ca §i cum a privi 

este o vz'a/a binemirositoare 

a eflorescerrfei. 


58 


Chiot 


Vezi ca nici eu 
nu ma vadl 

Sincer i^i spun: 

nu-mi vad 

sfdr§itul cuvintelor, 

ca un ro§u semnal de tren. 

Nu ma vad 

supt 

de cerneala car^ii, 

nici negru 

§i nici galben. 

- Ce bucurie! Nu vezP. ! . . . 

- Nu vezi prea feme, 

imi zise el. 


59 


Oftat 


Am sentimentul ca 

vorbesc in piatra, 

ca piatra se ascunde in piatra, 

impreuna cu mine. 

Am ochiul sentimentului viu, 
ca si cum o piatra 
nu ar avea sdnge, 

copii 
§i o ^ara anume. 

. .Oh, de ce numai sentimentul, 
cam* am nimicl 


60 


Ruga tristd cu inima 


Prietenul meu... 

Da-mi prietenul meu 

cu oasele rupte 

de ochii prin care l-am privit. 

Da-mi fruntea lui, 

sfanta lui lini§te 

§i blondul lui par 

§i prietenia lui arsa de pasari 

§i inima lui... 

Da-mi sufletul lui, 

lini§tea\... 


61 


Rime fara crezdmdnt 


Piruete pe un singur deget. 

Te vad rotindu-te 
in pirueta albastra 
panalalumina... 

Langa mar, 

eel de al doilea fruct al tacerii, 

treapta peste treapta, 

doua perechi de ochi, 

identici, 

langa picioarele suple 

ale inserarii. 

Singura mdncare 

§i hrand pentru 

animalele inimii 

esdrutarea... 

Sa ^ii minte acest amdnuntl 

Piruiete, oho, piruiete 

de gigant, 

cu mana scoasa 

in furci caudine, 

in bezna anotimpului, 

fara \sl\q albe, 

fara din^i ro§i, 

fara carii violete, 

fara, 

fara... 


62 


Ceartdprin doud secunde 


Noi ne cinstim bra^ele 
in flori. 

Noi suntem patafi 
de propria noastra cerneala. 

Tu, mai mult, 

crezi ca o capra 

nu are nimic cu ratul tau. 

Dar tu e§ti pore, 

precum pasarea mdndncd 

semnele. 

Tu e§ti pore, 
ca §i acest §ir de fantome, 

care se dezghea^a 
pe ramurile stomacului. 

Noi ne cinstim 

din entuziasm, 
dintr-o delicate^e 
cu dinii de cdine. 

E§ti pore. Un pore cu stomacul gol. 
- Mie imi spui vdntule, 
mie imi spui?!... 


63 


Vorbe de plictiseala 


Noaptea trecuta 

te-am sim^it in coasta mea 

murdara de gelozie. 

I^i mutai oftatul in 

cozile de caine 

ca o petunie plictisita. 

Noaptea trecuta, refine, 

ti-am scos trupul din creierul meu 

§i te-am aruncat 

la muzeul de senzaiii. 

- Scarba ce e§ti! Scarba! . . . 
- Mai mult decat mine e§ti. . . 

- Eu sunt transparent. 

- E§ti inumanl E§ti. . . 

-Gata!... 

Sa vina tacerea 

peste noi 

ca o maioneza innoptata! . . . 


64 


Lecfie involuntard 


Sa vorbe§ti despre dragoste, 

in gura mare, 

e ca §i cum te-ai lauda cu un incest. 

Trebuie sa te speli pe maini 

cu murdarii delicate 

§i apoi sa vorbesti. 

Caut, de ceva timp, 
sa i^i spun trei cuvinte adevarate 

cu mdna, 

adica sa vorbesc despre dragostea 

simpld, 

mare 

§i neputredd dintre noi. 

Sa vorbesc ca un nebun 

despre dragoste, 

despre porumbeii ei 

§i despre tot regnul de 

animale inconjuratoare. 

Insa pot sd-mi scutur sufletul, 

dincolo de nasturii indolen^ei tale 

naucitoare? 


65 


Observable intr-un semn 


Uneori e bine 

sa stii 

fericirea. 

E bine sa §tii, 

cand e§ti trist, 

fericirea. 

Pentru ca fericirea 

e ofotografie 

in culori vii. 

Da, sa o §tii, 
sa o §tii pe de rost. 

Uneori e bine sa rji 
vinzi fericirea. 

Da, sa o vinzi 

ca pe un bocanc vechi 

§i sa o recapefi inapoi, 

pentru ca eel carina 

i-ai dat bocancul, 

crezand ca e vechi, 

\\ 1-a inapoiat. 

Uneori e bine 

sa uifi ca e§ti 

fericit 

§i sa vezi ce neliniste 

e acolo, unde 

fericirea nu are papucii 

la pat. 


66 


Carenfa cutiei 


Visul este o imagine 
intoarsa a realita^ii. 

El este trucarea imaginii, 

cu care poate privi o mana, 

un picior, 

o idee. 

Visul este o clipa de spot publicitar, 

o reveren^a a frigului 

in fa^a inaUimii. 

Am visul meu din carton, 

acoperit 

cu trupul meu 

din frunza. 

El este imaginea mea trucata, 

trucarea mea intr-o imagine 

a lemnului. 


67 


Credinfa ferma 


Nu e bine 

sa fii tanar 

decat intotdeauna. 

Nu e bine sa traie§ti 

decat lumindnd. . . 

apunand... 

lumindnd. . . 

Nu e bine sa iube§ti 
decat din iubire. 

Atat!... 

Decat pasari 
pe turle de Biserica. 


68 


Persoand convivd 

Ca intre doua dureri... 

Trebuie sa alegi 
durerea mai surdd §i mai oarba. 

Tu alegi ce crezi 
ca imi este mai rau. 

Pe mine ma doare 
de oua necoapte. 

Pe mine ma doare 
de elefan^i uci§i. 

Iar tu. . .imi spui de oftat. 

Tu imi spui de . . .chemare . 

Ca intre doua imagini 
pe care le cuprinzi cu ochiul... 

Trebuie sa alegi ce e mai sublim. 

Iar tu imi spui de minciund.. . 

Tu imi spui de durere.. . 


69 


Parafrazd eminesciand 


Prin noi trece o raza 

pe care o simiim 

dupa temperatura proprie. 

Cine este rece 
o vede gheafd. 

Cine este cald 
o vede dragoste. 

Cine este prea cald 
o vede lumind. 

Prin noi trece 
o raz« fife umbreld. 

Ea este acoperita 
ca sa nu se vada. 

Cine este gheafd 
o dore§te. 

Cine este dragoste 
o traie§te. 

Cine este lumind 
o face a lui pentru vecie. 

Daca vrei sa o cuprinzi 

ea nu are trup, 

ea nu are punct, 

ea nu are sfar§it. 

Daca vrei sa o vezi 
ea nu are dorin^a. 

Daca vrei sa o ai 
ea nu are timp. 


70 


E o raza, 

o raza pentru care trebuie 

safiiprezent. 

Ba chiar mai mult: 
trebuie sa fii treaz 

§i nu beat, 

§i nu beat. . . 

Daca vrei sa o tai, 
ea nu se gase§te. 

Daca vrei sa o cumperi, 
ea nu exista de vanzare. 

Daca vrei sa ii stii numele, 
ea nu are nume. 

E o raza 

care te duce la ochiul tdu, 

la inima ta, 

la casa ta, 

la lini§tea ta. 

Ea te pune in pat 
ca sa adormi. 

Ea te pune in pat 
ca sa fii alaturi de Izvor. 

Ea te face safii 
un izvor al Izvorului 

vesnic. 


71 


Primul meu testament scris 
pentru ochi si minte 


Testamentul este 

ca exista in cer ceruri, 

ca exista adanc in addncuri. 

Testamentul este 

febrd in cuvinte, 

u§a 

prin care u§a 

intra §i coboard. 

Testamentul este 
ca exista dincolo 
de tacere lumind. 

Dincolo, 

fara sens sa spun dincolo, 

exista sensul, 

piatra care nu se vede, 

implinirea care nu se vede, 

lacrima care nu se vede. 

Testamentul este ca 

omorandu-te te afli, 

ca nascandu-te te afli. . . 

Testamentul 

este pronume 

dezbrdcat de tacere. 


72 


Tindere spre lumind 


Cu inima de copil 

intinde mainile 

§i prinde lumina 

in palmele tale albe, 

in degetele tale lungi. 

Prinde lumina 
ca pe o rugaciune. 

Prinde-o in bra^e 
§i sarut-o! 

Lumina e insa§i 
esenfa vie^ii. 

E insa§i eliberarea lumii 
de petele ei. 

Ea e insasi iubirea. 

Ridica-^i mainile, voinice, 

mainile tale 

ca ni§te vulturi pa§nici 

§i imbra^eaza lumina! 

Ea este dincolo 

de idee, 

dincolo de cuvant, 

dincolo de privire. 

Ea este 

esenfa vorbirii, 

esenfa vie^ii. 

Ridica-^i privirile, 

mandro, 

§i cuprinde-o 

in lacrimile tale! 


73 


Ea este lumina, 

lumina, 
lumina iubirii. 


74 


Lacrimd nepldnsd 


Inceteaza sa mai urli, 
frig aliernii! 

Frigul e un semn rece 
al trupului. 

In mine 

au inghelat secundele 

ca ni§te ddlfi depiatrd. 

Inceteaza sa 
mai ingropi memorial 

La u§a memoriei 

a§ dori 
sd-mi amintesc. 


75 


Dorinfa mea sincerd 

Sa nu treci 
pldngdndl 

Sa nu treci pe langa mine 
cu lacrimi in ochi! 

Inima mea te va simii 
§i va muri. 

Inima mea te va ruga 

sa planga 

in locul tau, 

inlocul tau... 

Sa treci oricum, 

dar fara substantivul lacrimi, 

fara acest cuvant 

care imipldnge 

intregul plans. 


76 


Noua configurate a existenfei 


Piatra 

nu mai este la locul ei: 

ea a luat locul 

gandirii. 

Ea este in gdndire, 
in forma exprimarii. 

Pasarea nu mai zboara: 
gandul zboara prin pasare. 

Pasarea este gandul 
care zboara prin pasare. 

Calul nu mai pa§te 

iarba: 

el pa§te mereu cu aripi 

de luna, 

cu ochi de mancare. 

Nimic nu mai este 
ca inainte. 

S-a dus inaintele. 

Omul este un sentiment 
care se schimbd in cuvant. 

Privirea 

este o razd de cuvant 

care se transforma 

in cuvant. 

Sunetul este o urmd de cuvant 
care se na§te in cuvant. 

Cuvantul este un pretutindeni. 

El absoarbe totul in sine. 


77 


Intru inceput a fast Cuvdntul... 

§i totul a devenit cuvdnt. 

Totul se rescrie 
prin cuvinte. 

Sufletul meu, 

insu§i sufletul meu 

se formeaza din cuvinte. 

Nimeni nu mai e at lui. 
Totul merge spre centra. 

Totul merge spre punct. 

Totul merge spre esen^e. 

Greutatea 

nu mai este greutate: 

greutatea este o forma. 

Timpul este o intindere 

sau o alunecare, 
eel mult o suspendare. 

Mergerea este staticd. 

Mergerea este reintoarcere, 

contopire 

in sine. 

Exista dincolo. 

Exista trecerea 

spre partea trecerii 

cuvintelor. 

Acum exista privirea prin lumina, 

privirea prin transcendent, 

privirea prin infinit. 


78 


ppatul este 
insusirea chemarii. 

Visul este regasirea 
ideii pierdute. 

Gandul este o nastere 
cu sine. 

Nimic nu mai este ca inainte. 

Acum se merge spre centru, 

spre punct, 

spre eserrfe 1 . 


1 Finalul volumului...care a fost redat aici in mod fragmentar. 


79 


Redescoperirea universului 

(poeme, vol. 6, 1997) 


Viziune boreald 

Deasupra mea 
a crescut o umbra. 

M-am gandit ca este 

o simpla 

stea cazuta 

aproape de mine. 

Dar ieri, 

umbra, chiar ea, 

a nascut un bra^ 

apoi un san, 

§i un picior imbietor, 

care alerga in siguran^a. 


80 


Am privit 
mai atent. 

Deasupra mea 
era o umbra. 

Era chiar o 

umbra adevaratal 


81 


Repercusiune 


Am gemut 
in spa^iu. 

Spa^iul s-a intamplat sa fie 
modest. 

El a fipat in mine 

zgomote 

surde. 

Ele au ajuns 
pana la pantecul nenascu^ilor. 

Dupa acest eveniment 

to^i intai-nascutii 
se na§teau fara plans. 

Absolut, 

dar absolut to^i 

radeau. 


82 


Semnul intrebdrii 


Culeg cuie 
§i le bat in oglinda. 

E scris aici, 
langa tampla mea, 

ca un cui 
nu are nicio gaura 

in oglinda. 

§tergi oglinda 

cu o carpa 

§i redevine nepatata. 

Dar 

de unde 

atatea 

cuie 

neculeseV. . . . 


83 


Repetifie 


Confund 
masa cu patul. 

Cand vreau 

sa ma trezesc: 

scriu. 

Cand vreau 

sa mananc: 

scriu. 

Cand vreau sa dorm, 
de asemenea: scriu. 

Sper sa vina timpul, 

cand am sa confund 

patul cm rame 

insumi, 

ca atunci 

cand ma trezesc 

sa adorm, 

ca atunci cand scriu 

sa adorm, 

ca atunci cand vreau sa adorm, 

sa adorm linistit. 


84 


Aerpoluat 


Respiram un aer 
cu umbre. 

Unele umbre 

sunt fragmente de caracter, 

sunt salbatice cale§ti 

cu cai inspuma^i. 

Abia le vezi 

parfumul de sub 

copite. 

Dar, 

privind tamp, 

te po^i in^elege 

a fi o emanaiie 

a unei umbre convive. 


85 


Competenfa 

Filosoful 

taie cenu§a 

din stele 

§i o face fdind. 

Ea se dospe§te 

cu drojdie 
de singurdtate. 

Se ia apoi 
§i din ea seface mormdnt. 

La mormant 
se vine cu flori proaspete . 


86 


Funeralii 

Fluiera vantul 
a indurerat. 

Copilul a murit 
ieri noapte. 

A chemat lautarii 

sd-i cdnte cerul 

§i soarele. 

Eu, 
din lira tacerii, 

intorc 
o noud pagind. 


87 


Mitul stelar 


Campul este plauzibil 
marcat de caderi stelare. 

O stea a cazut 

aici, 

langa talpa mea stanga. 

A luat-o in gazda 
un fir de iarba. 

§i cum sa nu zbor 

in oceanul clipei, 

cand eu ^in in mana 

surdsull ! . . . 

Ea este 

un copilfericit 

langa bra^ul pamantului. 


88 


Florilegiu 


Sunt iubite 

numai florile 

cu miros sdlbatic. 

Cele cu vdrstd bdtrdnd 

sunt angajate 
cujumdtate de salariu. 

Se cauta florile 

care sunt rezistente 

lafrdngeri 

sau rdsuciri. 

Uneori se intind florile 
intre mai mul^i metri. 

Cele care nu sunt ofilite 
miros a primdvard cdpruie. 


89 


Recitativ 


Nu mint! 

Eu spun adevarul 

crescut in cioburi de pahar 

si in votca gre^oasa, 

care te incalzeste. 

Sunt adeptul 

zborului gol 

in nop^i 

fara crezamant. 

Nu cer nimic 
nimanui. 

Nici sare, nici paine, 
nici altceva. 

Vreau doar 

o piatra in cap 

de la eel care nu are 

niciun pacat. 


90 


Pasaj 

Un pas 

are numai 

o intrebare. 

Al doilea pas 

vine repezit 

peste primul 

§i neaga totul. 

Al treilea, 

venit calm, 

vine §i intreaba 

altceva, 

pentru ca 

ceea ce s-a intamplat 

a fost uitat, 

pana §i de eel 

care scrie. 


91 


Silenfios 

Eurad 
din nimic. 

Cand incep sa rad 
nimic nu mai inseamna 
nicio trompeta de jazz. 

Melodia 

iese la intamplare 

§i cu trepida^ii fecunde. 

Cand nu rad 
nu mai e decat nimic. 

§i dupa nimic 
urmeaza punct. 


92 


Frescd proaspdtd 


Pe pere^ii Bisericii 

luminile 

sunt Sfiniii. 

Chipul lor divin 

are 

izul copt 

alpdinii. 

Tu, eel care ii prive§ti, 

ifipleci fruntea, 

le saruji palmele §i 

talpile... 

Eu le privesc ochii 

si le inghit 

durerea. 

Doar atat ma 
incumet. . . 


93 


Fabuld 

Eu cobor 
la cuvinte. 

Cobor langd ele 
§i in ele. 

Eu aduc un alt dor, 

dar acela§i cuvdnt 

ma exprima §i pe mine 

§i pe tine, mo§ Gheorghe! 

Eu cobor 
ca sd ma addp. 

Insa izvorul 

nu are nimic 

cu apa. 

Uf, e la fel 

ca infabula 

lui La Fontaine 2 ! 


2 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_de_La_Fontaine. 


94 


Incultura 


E greu sa infelegi 
merele. 

Nici nu sunt 

coapte 

§i ele i§i vor §i gustul. 

Pana §i frunzele 
devin impertinente. 

Iar porumbeii tree in cioc 
cu spice de grau. 

Numai eu 

raman rastalmacit 

de privirea copacilor reci 

din marginea satului. 


95 


Calendar 


Stau dezapezit. 

Nu am nicio 
dorin^a. 

Nu sper la nicio 
sanatate. 

Cer doar 

o stea 

cat mai aproape 

de inima. 


96 


Promisiune cerutd 


Mi se promite 
lima de pe cer. 

Dar nu §tiu daca 

lima este solubila 

in aerul meu interior. 

Ce sa fac 
cu o enigmal 

Mai bine 

sa mi se dea 

o promisiune. 

In acest mod 

mai pot sa sper 

§i eu 

in ceva 

nefinalizabil. 


97 


Amator 


Sunt ranit 
mai in toate trupurile. 

Copil, 

tanar, 

batran 

sufera alaturi de mana mea. 

Uneori credeam 

ca nu urla ei 

ci vdntul. 

Dar acum urlu eu 

§i pentru ei 

§i pentru mine. 


98 


Pastel de noapte 


Noaptea 
e curio as a. 

M-a intrebat de este 

frumoasa 

§i i-am spus 

caeo eretica. 

Ea m-a plesnit 

cu o regina nop^ii 

de mi-au curs lacrimi 

din lacrimi. 


99 


Promisiune 


Nu mai plange cu ochii! 

Ochii nu sunt pentru 

discuiii cu fructe 

rascoapte. 

Plangi cuimagini! 

E mai simplu 
a§a. 


100 


Festivism 

Cu ochii 
nu po^i privi. 

Nici cu mana 
§i nici cu gandul. 

Cu altceva neinventat 
se prive§te. 

Sa-i punem, 

totu§i, 

un nume. 

Macar o zi 
pentru acesta. 

Cand se va inventa, 
atunci sa §tie ca 
a fast asteptat. 


101 


Un of al meu 


Of, 

ma leaga de casa mea 
totul. 

Unde vreau sa ma due 
la ea este. 

In padure culeg 
casa mea. 

In flori 
culeg casa mea. 

In apele lin vorbitoare 
tot casa mea culeg. 

Eu sunt numai 

langa 

casa mea, 

numai §i numai. 

Si, of... 

eu nu ma pot 

desparfi de ea 

niciodata! 


102 


Cadou cu pdsdri 


Nu ma deranjeaza 
pasarile. 

Despre ele 

voi scrie intotdeauna 

cu orgoliu. 

Numai pasarea 
ma indurereaza. 

Numai ea 

ma face 

sa mi se faca 

noaptea a§teptata. 

Aduce^i-mi ni§te pasari! 

N-am sa ma supar. 

Am sa le pun 
in glastra. 


103 


Agnostic 

Eu 
nu §tiu nimic. 

Mai bine zis 

nu mai §tiu nimic 

din cate §tiu. 

Mi-am uitat 

privirea, 

raza, 

sentimentul. 

M-am facut netdnar 

pentru a nu mi se mai 

repro§a ceva. 

Mi-am luat 

o noud semnifwatie 

de la salcamii 

in floare. 

Mi-am scris sufletul. 

§i acum...gata! 

Nu mai sunt 
decat ce am rdmas. 


104 


Castel contemporan 

Fluturele alb 
este o singurdtate stranie. 

Mereu mandnca 
din panza paianjenului. 

Mereu mananca 
din becul camerei. 

Din cand 

in cand 

se lasa pe pantecul meu 

§i ma saruta. 

Daca nu ar fi fluture 
a§ crede ca e 
un mic Inger. 


105 


Colos 


Singurul 
muntele este de necuprins. 

Imbra^i§ez fir 

de iarba, 

bulgare de vant, 

ochi de sange... 

Dar munte inalt, 

cu bra^ inalt 

§i brazi verzi 

nu este de imbra}i§at. 

Ji se taie respira^ia 
privind definiiia muntelui. 

In altfel 
este neinielegere. 


106 


Infelegere 


Intre tu §i eu 
nu este deosebire. 

Amandoi 

traim cu doua bra^e 

intinse spre soare. 

Ideile noastre diferd, 

insa nu ma po^i 
compara cu o statuie. 

Eu scriu, 

iar tu 

te incercuie§ti 

cu via^a. 

Amandoi suntem important, 

insa amandoi 

maipuiin. 


107 


Indiscrete 

Vand 
sentimente nespalate. 

Eu le cumpar 

de la prieteni 

§i le vandpe gratis. 

Ei n-au 
ceface cu ele. 

Le cred 
nerefolosibile . 

Caci spunea poetul 3 : 

Noi suntem ca-ntreaga lume 

si ca lumea suntem noi. 


3 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu. 


108 


Boald absolutd 


Sunt beat 
de o eternitate. 

Capul imi este aiurit 
de nesfdrsituri. 

Inceputuri 
sunt toate. 

Nesfdrsiturile 

sunt mai multe ca 

ele insele. 

Ca sa ma vindec 

trebuie sa inceteze 

ploaia. 

Altfel beau apd 
in loc de sdruturi. 


109 


Dezrdddcinare 


Sunt rupt din vis 
si de atatea ori sdnger. 

Nu pot sa-mi neg 
campul verde. 

El este 
buletinul meu 
de identitate. 

Pasarea care iese 

din iarba 

este §i ea 

un reper 
in sufletul meu. 

Imi aminte§te 

de unde am cdlugdrit 

anotimpul. 

De unde am fost cules 

cu bra^ul 

§i aruncat in soare. 


110 


Universalia 


Ca un copil 

nu in^elegeam 

de ce un cuvant 

se cearta cu un alt cuvant. 

Imi era imposibil 
sa gandesc faptul, 

ca doi oameni se cearta 
fara ca §i cuvintele 

lor sa se certe intre ele. 

Acum, 

crescand 

printre cuvinte, 

mi-am dat seama, 

ca nu ele sunt 

de vina . . . 

Ele pot 

tacea, 

insa noi mai imposibil. 


Ill 


Troc convenabil 


Cama§a este furata 
de la un individ adormit. 

S-a pus o clipa 

in pat 

§i a adormit cu totul. 

Eu i-am luat cama§a 

§i mi-am facut din ea 

o noapte potrivita 

pentru sanatate. 

Ma iubea el 

dupa cum se iubesc 

§oarecele 

cu pisica. 

Dar §i eu 

il iubesc, 

cu statui fara cap 

sau cu picioare 

spanzurate de copaci. 


112 


Alogic 

Eu simt 
ca un om. 

Tot omul simte 

ca el insusi. 

Insa trebuie sa 

vorbim 

numai cu anumite cuvinte. 

Pe unele, 

din civiliza^ie, 

trebuie sa le evitam. 

Ca scriitor 

trebuie 

sa scriu 

numai 

in limba mea. 

Nu imi este permis 

sa vorbesc 

in limba ta 
§i cu durerile mele. 

O sa vina timpul, 

cand in limba romana 

o sa se vorbeasca 

numai in cuvintele 

pe care le-am vazut 

fiecare. 

Dar ele 
nu exista. 

Pacat ca nu se §tie, 

ca nimeni 

nu are cuvinte personate. 


113 


Rebus 


Suntem straini 
in doi metri. 

Locuiesc 
in primul gdnd 

sau 
mprimul sdrut. 

Nu fac nici doi pa§i 
pdnd la trupul tau. 

Dar nu sunt cuvinte 

sau noi nu le §tim 

semnifwatia. 


114 


Familiar 

Tu imi spui ca 

eu nu §tiu sd 

rod ghea^a. 

Eu te acuz ca 
nu §tii 
sd-mi mdngdi sufletul 
cum se cuvine. 

Ne certain 
apoi. 

Iar, 
tot apoi, 
ne scriem scrisori 
de pace. 

Eu \\\ cer 

sd md ierfi. 

Tu imi ceri 
sd revin. 

Insa undeva, 

pe acest drum, 

suntem]9M£7 in cdtuse. 

Eu incd nu 
te vad. 


115 


Viciu teatral 


Zambesc 
ca o transpira^ie. 

Poate ca 
nu mai §tiu 
ce inseamna durere. 

Am uitat, 

instantaneu, 

ca in umbra marii 

stau valurile. 

De§i zambesc 
ploile au aceea§i 
excitaiie monotona. 


116 


Cei de acum 


Cine suntem noil 

Noi suntem 
far a cuvinte. 

Intreba^i-ne de mancare, 
de baut, 
de sear a. 

Va putem spune doua lacrimi, 

doua sau trei 

manunchiuri de lacrimi. 

Dar mai mult 

de atat... 
e un adevar 
cu care nu avefi 
ceface. 

Cine suntem noil 

Noi suntem 
top,. 

Noi nu suntem 

meet, 

nici repede, 

nici apa, 

nici scdnteie, 

nici scaun, 

nici paiafe, 

nici masti... 

dar suntem la sigur. 

Noi suntem /a szgwr 
§i singurii. 

De noi nu ne pute^i 

desprinde, 

nu ne pute^i 


117 


nici macar 
reculege. 

Noi suntem viitorul 

care rdmdne, 

suntem singurii 

§i sigurii. 

Ce vrem sdfim noi? 

Noi vrem sa fim 

inalii, 

addnci, 

simpli, 

largi, 

cum se cade, 

loiali. 

Noi suntem diferifi 
de§i aceea§i. 

Suntem sigurii 
singuri. 


118 


Viscol instantaneu 


M-am trezit 
mirat. 

El incepuse 
sd sefacd verde 
ca un camp iernatic. 

Mancase din 
aroma interzisd. 

De aceea 
s-a intent vantul 
§i i-a spulberat barba 
in patru ganduri. 


119 


El incd nu mai este 


(Un poem dedicat 

unui nebunfrumos 

§i memoriei lui, 

in ziua cand am auzit 

ca 1-au gasit mort, 

pe strada - 

pentru ca strada 

era casa lui - 

§i 1-a ingropat 

primaria ora§ului.) 


Umbla pe strazi 
§i propovaduia 
cuvintele unei 
lumi neintelese. 

Cainii il latrau... 

Uneori il mu§cau 
de pantaloni. 

Era singur mereu. 

In lupta cu frigul iernii 
era al nimanui. 

„Nebunul", 
il numeau privitorii. 


Trecea prin 

fa^a mea injurand 

pasarile ca au arbori 

§i ca noi 

le privim 

despuiate 

de cantecul lor. 


120 


Nesatul era 
de zapada, 
de multa zapada, 
care amefea plopii de langa §osea, 
plopii aceia imen§i, 
ce pareau umbre ale luminii. 

A scuipat cu necaz, 
din tot sufletul sau, 
§i 1-a proiectat pe caldaram. 

Apoi 

§i-a §ters cu batista fruntea, 

acea frunte fripta de un somn 

lui necunoscut. 

Avea o lanterna 

cu care lumina ochiul, 

in noapte, 

ca nu cumva rdtdcindu-ne, 

sa ne grabim 

spre intuneric. 

Avea o carte, 

cu plecari 

care se intorc 

§i intoarceri care se 

traiesc de fiecare in parte, 

pe umarul celuilalt 

sau in pat cu cealaltd. 

Sofie 
sau copil 
nu avea. 

Niciodata nu in^elegea 

de ce se imbra^i§eaza femeia 

cu barbatul, 

de ce copilul spune mama §i tatd, 

de ce este nevoie de flori, 

de brazi, 

de cadouri... 


121 


Ochiul lui 
nu inielegea nimic. 

Poate pentru ca 

era trist §i, 

uneori, numara timpul 

in nefericiri care nu tree 

sau care nu se explica nimanui. 

Caciula ii era 
patriarhala. 

Un print al singurataiii 

trebuia sa fie numele lui, 

de§i, pana la urma 

era un dar, 

un mare dar de la Dumnezeu. 

"Tigara 

ii transpira mai intotdeauna 

in mana lui neimbrafi§ata, 

neatinsa, 

necrezuta, 

nein^eleasa. 

Era o legenda 

sau mie mi se parea a§a, 

pentru ca strazile 

ii erau martore ale destinului sau. 

Eu... 

nu 1-am privit decat pefuri§ 

§i imipare rau... 

Insa cand 1-am privit, 

pentru ca l-am privit, 

acum doar eu pot sa il plang. 

Era leganat de 

patru cocori albi, 

in norii albi ai iernii. 


122 


Zapada 

mugea 

ca o fiara 

neinlacrimata. 

Insa lacrima mea 

era uda 

§i obosita 

§i tristd... 

pentru ca l-am 

inteles prea puiin . 

Acum... 

nu se mai §tie 

cum s-a numit, 

de ce a existat, 

pentru cine a existat. . . 

Poate nici el 
nu i§i mai §tia numele. 

Insa, prietene, 

§tiu ca §tii, 

tu, 

eel care ai fost vazut 

de mine puiin 

dar infeles mult, 

ai un loc 

langa altarul inimiile mele, 

aici, 

in pustiul iubirii 

lui Dumnezeu. 

De aici voi da marturie ca 

te-am vazut 

sj ca te-am iubit prea puiin... 


123 


Intermezzo 

E frig. 

E o noua iarna. 

Ceasul arata ora §ase 
spre seara. 

Prietenul 

meu, 

pictorul §i culoarea 

vor 

veni. 

Imi va picta 
o lacrima de bucurie. 

Cel pu^in 

nu imi este 

dor de arti§ti. 


124 


Michelangelo sculptdnd 


Un poem 
are celpuiin 
mult suflet. 

Nu po^i fara multe 

scdntei, 

fara multe ciocniri 

cu dalta in piatra. 

Statuia iese 

la lumina 

incordata, 

plina de incordare. 

Cand apare, 

trebuie 

sa fii atent cu ea 

ca sa nu se farame. 

Apoi, 

daca nu se 

sfardmd 

bei o cupa de vin 

sj saru^i o domni§oara 

fierbinte. 


125 


In extaz 


In locul imde 
este echilibrul, 
pentru o clipa, 

m-am urcat. 

Aerul era fin 
§i proaspdt. 

Lumina era bldndd 
pe sub frunze. 

De jur imprejur 

pulsa un sentiment 

de siguranid. 

Numai ca lacrima mea 
nu putea fi stearsd 
de sarea vinova^iei. 


126 


Iubitei 


Cand tu surdzi 

mi se face uitat 

universul. 

Stelele devin 
simple podoabe 

sterse. 

Florile 

parca imbdtrdnesc 

privindu-le prin 

inima ta. 

Cand tu surazi 

e simplu tot 

§i nimic nu inieleg. 


127 


Trezire pe apa 


Nu vede surdsul 

decat eel care redevine 

copil. 

Pe ape plute§te 

acel singur 

elan, 

care dogore§te lacrima. 

Valurile sunt mid, 

apoi 

devin din ce 

in ce mai mari. 

Simplul 

devine mai simplu 

sau nebulos. 

Numai cantecul 

pasarii 

imi promite 

inca o seard 

§i o tdcere. 


128 


Incdntare 


Fiecare zare 
imipromite cate ceva. 

Rasaritul de soare 
ma bucura. 

Triste^a imi este alungata 
de o stea simpla. 

§i vad 

cum eu nu mai cunosc 

decat ceea ce estefrumos. 


129 


Secret 


Sunt, 
pentru ca a§a 
m-ai numit tu. 

Eu: camera, pat, 
masa, u§a. 

Eu: eel care intru 

§i ies pe aceea§i 

linie suspendata 

sub luna. 

In mijlocul firului de nisip 

culeg auzul 

fin al culorii. 

Nu se §tie de ce ma 

gandesc infardma, 

pentru ca intregul este 

doar o oglindd 

pentru mine. 

In marginea poienei 

florile au inceput 

sa nu mai aiba 

regrete. 

Copacii s-au facut albi. 

§i eu 
maifrunzd. 


130 


Zi de vara 

Marog 

cerului 

cu vant de primavara, 

cald. 

Florile, 

florile mele triste, 

au intinerit. 

Ce bine ma 
simt! 

Via{a este un camp 

cuflori 

in care sejoaca 

ca^eii Olimpiei. 

Eu, intins 
in iarba, 

privesc 

cerul. 

Nemarginit 
este tot ce vad. 

Palmele mele 

sunt singurele 

care imi dau dreptate. 


131 


Stropi de suflet 


Lupta impotriva mea 
tipatul. 

Inima mi se opre§te 

§i se intoarce 

inainte de prima clipa. 

Peretele camerei 
atdrna de un cui. 

§i, in curand, 

divinul semn 

se iveste liturghisind. 


132 


Rdsdrit plenar 


Soarele a rasarit 

in noi, 

pe cand ochiul tau s-a mirat mult, 

s-a cautat in bulgari de frig 

§i a inghe^at. 


133 


Camus 4 

Pana la umarul drept 
s-au ridicat tufele. 

Vantul 

§i descantecul au inflorit 

la gatul mieilor. 

Au reaparut, 

de sub cetini, 

clopo^eii de argint 

§i lumanarile de bucurie. 

Dar gandul a stat lini§tit 

gustand 

emo^ia laptelui. 


Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Camus. 


134 


Carenfa 


Sufar 

pentru graul rasarit 

de sub zapada. 

Lumina soarelui este 

ro§ie 

§i nu mai e mult 

pana la amorfirea sarutului. 

Transpir 

in fiecare sentiment 

§i parca perfec^iunea 

ma minte 

chiar §i in umbra geniului. 

Eu ating sdnul nopiii 

§i picaturi 

de lapte sunt supte 

de amintire. 


135 


Neurastenie 


Ma recunosc 
maipuiin. 

Calde im sunt numai 

visele dorite 
§i moarte pejumatate. 

In rest, 

fulgii sunt negri 

§i ro§ul cuvintelor 

se innoada in 

coama cailor. 

Tresar. . . 

Dar cald 

este numai 

langa ceasul speraniei. 


136 


Sisif rdstdlmdcit 


Nu te lasa 
dus de aparen^e! 

Ceea ce este langa noi 

nu este diferit 
de ceea ce ne dorim. 

Cautam adesea totul 
acolo unde nu este nimic. 

Pentru el 

rupem aripa, 

smulgem mana aripii, 

ochiul inimii. 

Dar tu 
cauta in tine o cale. 

Mergi pe ea 
pana la floarea de cais. 


5 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sisif. 


137 


Infelepciune pentru Esop 


Cine este infelept 
nu rupe nimic. 

Saruta fiecare infeles 
§i il pastreaza pentru sine. 

De QStefrumos 

gandul zboara inalt 

§i intalne§te 

carduri cu pasari 

cu acela§i cantec. 

Cine uita 
nu tine minte nimic. 

El se preface ca 
este atent... 

Dar ma§ina a trecut 

§i a lasat/wra 

in urma. 


6 


Idem: http://etext.lib.virginia.edu/toc/modeng/public/AesFabl.html. 


138 


Scopul sentimentului 


Sa dore§ti inaliimea 

e ca §i cum ai fi 

fara coaja 

§i fara a fi inauntru. 

E§ti zm simplu 

mers, 

unul care s^ w#a, 

daca «« dore§ti Soarele. 

Peste tine tree 
copitele §i cuiitele gerului. 

Cine dore§te... 

§i-a ca§tigat 

dreptul 

de-afi 

rege peste sine. 


139 


Coagulare 


Nu-mi mai cunosc 

limita 

de somn a sufletului. 

Sunt mai aproape 

de mine 

pleoapele. 

Cand le inchid 
apar marginile 
cu formele lor 

dizolvate 

in culoare. 

Pe toate le amestec 

§i pe toate le incerc 

in saliva mea. 

Ma rog impreuna 
cu ele Cerului. 

Visul se aprinde 
numai in focul cenu§ii. 


140 


Faust 1 


Vreau sd limpezesc 
apele. 

Dedesubt vegeteazd 
ideile. 

Cama§a este facuta 
ca sa le acopere corpul. 

Nu se vede 

decat ce este in lumina 

zilei. 

Noaptea 

poate ascunde 

orice, 

inclusiv 

cama§a care se vede. 


7 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Faust. 


141 


Piatra filosofala 


Am cunoscut 
mai inainte ca sa se intample. 

Imi este clard litera 

§i versul acela 

de echilibru. 

E o gre§eala tot ceea ce 
se face impotriva mugurelui. 

E o ruptura orice incercare 

de a-fi surdde 

cupoftd. 

Numai tu 

sd alergi, 

unde nu alearga 

turma de oi. 


142 


Lupta cu Ingerul 


Eu caut 
ce nu se poate gasi. 

Intind palmele §i 

mi le indoiesc 

in radacinile copacilor. 

Stelele 

imi zboara prin creier 

§i cerurile mi sefac transparente . 

Vad ce nu se poate vedea 

§i totu§i 

nu to^i le ating. 

Dar numai eu 

caut ce nu se poate 

inielege. 


143 


Sensul intors 


Orice mi s-ar da 
este mic. 

Chiar §i micul 

mi se pare 

mai mic. 

Iar inaltul 

mi se pare 

maipuiin inalt. 

Ce se inveleste 

inima mea 

dore§te 

zi 

§i noapte. 

Insa clopotul 

suna in departare 

ca visul, 

ca gandul, 

canemurirea... 


144 


Inspiraiie 

Am privit: lima 

era un ochi 

imprejurul unui 

iris. 


145 


Flash 

Pe perete: pasarea 
zburand 
in abis. 


146 


Recurs 

Zbor prin 
visul sarutului. 

Orice zbor 

are tendinta de aft numai 

inalt. 

Nu se concepe 

sfidarea timpului 

cu un abecedar 

de sentimente. 

Zborul se vrea un minus 
de amintire. 

Numai ca 

de zbor 

se vindeca prin dor. 


147 


Lini§te 


De atata lini§te 

simt ca nu mai vin 

§i nu ma mai due 

nicaieri. 

A§tept. 

Frunzele cdntd de dor 
§i sdrut. 

Aici sau acolo 
este aceea§i lini§te. 

Privesc. 

Parca inverzesc 
§i mi-efrig. 


148 


Gheafa 


Imi repet floarea. 

Se face lini§te 

pdnd tdrziu 

in padure. 

Ce este maifrumos 
este trist 
§i addnc. 

O urmd de frig 

se aude 

§i un alint pe obraz. 

Un murmur 
e tot. 


149 


Concert 

Eu ma cant inainte 
de frunza. 

Rasuflarea copilului 
ma cdntd inainte. 

Eu dor. 

Eu moartea imi 

simt 
§i nu pot sd mor. 

Nu am un nebun soare 

§i pentru ea, 

ca §i pentru culoare. 


150 


Promisiune 


Am sa-^i scriu poem 
cu trupul tau, 
ochi albastru, 
cer fara stele 
§i buze ro§ii, fara greutate 
sau amorfire. 

Mana am sa-^i intind 

§i am sa te iau 

sub aripa mea protectoare. 

Visul am sa il fac 
sa te inveseleasca 

iar zambetul 

sa-mi bucure inima 

§i ziua. 

Cand am sa ^i-1 scriu 

nu va fi nici tdrziu, 

nici timp, 

nici moarte. 


151 


Sentiment de existenfa 


Daca tot sunt, 

pamantul sa-mi fie prieten 

§i steaua 

§i vantul 

§i iarba, 

prieteni... 

Gandul sa fie vindecat 

de culoare 

§i de raza de soare. 

Daca tot sunt, 

sa fiu mai aproape 

de tine, 

mult mai inalt 

§i mult mai iubit. 

Daca sunt, 

sa nu adorm in litem 

amor^it. 


152 


Impotriva liter ei 


Daca nu te temi, 

nici teama nu mai 

are nimic sci-fi spund. 

E§ti un orb care vede 
§i nu mai este nimic de spus. 

Nu mai este nimic de spus 

nici pentru copac §i nici 

pentru nor. 

Tu nu te temi 

§i e§ti liber 

sa crezi orice. 

Nu mai este nimic de spus 

§i estefara sens 

ca sa se reaminteascd. 


153 


Indulgenfa lui eu 


Sa vorbesc despre mine 

e un indescifrabil 

curs al apei. 

Vapoarele curg 
precum suspinele 
in ochiul cainelui. 

Eu sunt mai 
nerepetabil ca ziua. 

Ma vad pe mine 
numai ilumindnd 

cate o secunda 
sau gustdnd o raza 
§i numind-o.. .idee. 

Eu sunt al tdu 

fara tine, 

pentru ca tu e§ti al meu, 

§i fara mine 

al tdu §i al meu. 

Eu sunt 

fara ca tu 

sa-mi atingi 

atenfia, 

ca m-am numit sdnge 

sau zborul sdngelui, 

plutire 
sau curgere necursd. 


154 


A vorbi inseamnd a tdcea, 

pentru ca numai tacerea 

vorbe§te 

§i cuvintele i§i reveleaza 

bucuria sau durerea, 

lacrima 
sau plansul mdiestru. 

Eu vorbesc 

despre ce nu exista eu 

§i eu despre ce nu inseamna a vorbi, 

§i imi schimb numele 

§i fara nume 
§i al numelui nenumit. 


155 


Ilustrafie 

Inalt §i tot mai inalt. 

Ochiul privea tacut. 

Umbra se rostogolea 
in spatele umbrei. 

Tacerea lua locul 
tacerii. 

Nu se facea ziua. 

Era numai inainte 
de rasarit. 

Doar o imagine 
respirata de gura 
unei pisici negre. 


156 


Agonie 


Cand ating fiinfa 

ninsorii 

e mult tdrziu. 

Somnul isi as cute 
ghearele in inima copacilor. 

Numai cand 

fumul caselor 

adie noaptea 

refrenul e inlemnit. 

Ghea^a se rupe in randuri 

iar focul arde 

tdcerea in netacere. 


157 


Libertate 


Am libertate 

oriunde se cdnta 

cu inima. 

Cantecul meu cdnta 

sufletul unui {aran, 

care i§i prive§te tdcut 

via. 

Eu m-am gonit 
din chipul femeii. 

Eu nu m-am facut 
nici cristal, 
nici insecta. 

Cand canta 

cantecul meu, 

se aude iubirea valsand 

§i atunci e lumind, 

e paradis... 


158 


Din compasiune 


Adun balada, 
acel trist refren al nefericitului. 

O adun 
langa inima. 

Niciodata Dumnezeu 

n-a uitat singurdtatea 

lacrimei. 

O adun 

ca sa fac din ea dragoste, 

sa fac din ea 

tot ce se poate 

admira. 

O pun aici 

§i plang eu, 

pentru ca apoi, 

in locul meu, 

sa pot zdmbi inaltei 

porunci a ierbii. 

Aici, 

in acest cuvios loc, 

eu adun balada, 

pentru ca nefericirea sa se scrie 

sfdnt 

§i cu evlavie multd. 


159 


Sonata a treia in do major 


Imi imbracasem vdntul in loc 
de chip. 

Imi pusesem cu^itul §i marul 
pe care il mancam netaiat. 

Eram aici: cdntec suplu 

§i dincolo: 

foe aprins 

§i cutremur 

de ape. 

Nu ma cuno§team 

de prea multe chipuri de Inger 

§i, mai ales, 

de cai, 

de cai nespdlali. 

Vedeam casa singura 
§i in ea triste^ea dansdnd. 

Eu eram mai mult ocupat 

cu sentimente, 

cu frunze 

anchilozate in copaci. 

Priveam golul care se na§tea 
in ultima descarcare de trasnet. 

Era mort §i totu§i 

inviau gandacii, 

carabu§ii, 

pisicile 

mai ales, 

caii, 

caii addnci de albas tru, 

de soare palid, 

ameiit. 


160 


Nu plangeam §i totu§i 

lacrimile 

ardeau iarba, 

pana cand 

iarba se inverzea 

de atatea lacrimi, 

care erau o ploaie 

ce facea sd creased 

iarba. 

Chitara imi canta singura 

iar eu imi imbracam cama§a, 

sdrutat de tristeii, 

de ramuri friguroase 

de ghea^a. 

Eu md innoptam 

§i, undeva, 

ma trezeam invins 

de primele raze ale soarelui. 


161 


Personificare 


Vad cum un cui 
se bate in rana mea nestinsa. 

Eu vad cum surdde femeia 

pe strada, 

trista §i ingandurata 

de o ploaie verde, 

care cade intr-adins, 

intr-adins.... 

Se ninge, 

se ninge... 

§i barbatul isi spald somnul intr-o 

sticla de vin 

§i face totul ca sa uite 

dragostea §i nedragostea, 

sarutul prins de degete pentru o noapte 

§i a doua zi pierdut, 

a doua zi neregdsit. 

Eu vad. Stramo§ii mei 
trageau cu sage^ile-n cer. 

Ei erau razboinici 
§i nu credeau in moarte. 

Eu vad, cum numai 

singuri sunt copacii 

§i cum vantul le tremurd gandul. 

Eu vad apele §i in adanc 

este o piatra 
unde ochiul descalecd. 

Eu vad aid. Eu vad dincolo. 

Eu urc. Eu cobor. Eu ma intorc. 

Eu ma repet altfel. 


162 


In toate eu sunt 

ramura zburdndd, flamanda, innoptanda, 

inmurinda. . . 

Eu in orice cuvant stdpdn 

si in orice virgula 

smerit. 

Eu: clopot. Eu: inviere. 

Eu: descdntec. Eu: elegie. 

§i eu, 

cum numai tu imi spui, 

patriejdrd vreun nume, 

poezia insasi, 

sangele fierband 

si pasare neagra 

care veste§te intunericul 

si inima care pldnge 

si surasul 

care iube§te 

si cdntec. 


163 


Repro§uri 


Mi s-a plans pentru foamea 

ce insurubeazd 

cuvantul in laringe. 

Mi s-au adus dovezi, 

gramezi intregi de cauze, 

care au dus la surghiunul 

cautatorilor de materie painoasa. 

Eu am in^eles cine 

nu §tie sa urle 

§i cine nu §tie 

sa zboare 

pana in el insu§i. 

Eu eram printre cei 

care nu mdncau, 

pentru ca nu se in^elegea 

mdncarea 
§i mdncarea nemdncatd. 

Cand am cdntat 

mi s-a spus sa tac 

§i sa astept. 

Cand am alergat 

mi s-a spus ca alergdnd 

am sa devin neinieles 

pentru cei care stau pe loc. 

Cand am ridicat piatra 

§i am vazut 

cum sunt cu adevarat firele electrice 

§i neuronii, 

mi-am pus inima unui vis 

§i visul l-amfacut viafd. 

Au existat §i atunci glasuri, 

care mi-au spus ca am uitat 

§i ca nu-i de ajuns sa stii, 


164 


ca oul se na§te din gaina 

§i coco§ul nu poate 

sa fie fara ou. 

Auexistat... 

§i eu m-am facut ca nu aud, 

de§i patul meu 

transpira noaptea de durere 

§i apa pe care o beam 

se facea vdndtd 

uneori, 

vomitatd. 


165 


Cdntec nedormit 


Azi am mancat §i spafiul din idee 

§i ma sim^eam mai mic 

§i mai cu vis. 

Iubito, ah, tu singur paradis 

al vie^ii mele luminat 

de sanulnoptii!... 

Fara de tine nu 

erau nici astrii 

iar fluturii, 

din albi §i din negri, 

nu mai zburau cu mine pe campii 

ci dormeau. 

§i ma faceam cd n-aud. 

§i spafiul se facea mai 
mic. 

§i te-ndrdgeam . . . 

§i nu mai zic nimic 

din cei cuvinte. 


166 


Altitudine 

Mai sunt frunza vorbinda. 
Mai sunt vrabie zburdnda. 

Mai sunt, codrule, 
mai sunt 

§i in iarba... standi 


167 


Cdntec pentru Ezeu 


Actorul si-a udat risipa 

de nelini^ti 

§i s-a intors, discret, la suflet, in cutie, 

peste al apei fund inchis. 

Dar vantul inchizand 

in plete blonde 

al meu destin, 

e fericit sa vezi, 

cand noaptea stelele clipesc 

afum incins in cai. 

§i pe al meu drum 
ma§inile roiesc in unda ta 
iar inchisoarea din copaci 

e trista §i-nserata 
ca un vaier. 

Dar in acest festin 
s-a ridicat un zid de netrecut 

si masa a ingalbenit 

intr-o odaie, unde-al meu frig 

s-a-ndragostit de tine. 

Tu nu mai po^i sa astepti 

noaptea, 

ca eu sa vin rdnit 

de-o melodie 
cantata de taraf. 

Insa in timp ce eu md-ntorc 

e galbend numai regdsirea 

dintre ape. 


168 


Recviemul de la amiaza 


Nu cad u§or suspinele din ochi, 

cum nici din cer ploi nu se las cazute, 

ca cerul sa omoare. 

Ci ele se cladesc, 

ca stalpi care sus^in §i ochi, 

cat §i cerul nostru de deasupra. 

Eu pa§ii mi-i ascult... 

§i coborand din bloc, 

nu blocul ma coboara, 

ci eu susiin 

cu al meu umar 

§i ochi, 

§i minte priveghind. 

Cand fara ani 

va curge iar in ochi 

§i cerul meu 

§i pana §i via^a 

unui intins pamant, 

se va rename 

firul de nisip 

§i netrecuta filtf . 


' Sfdrsitul volumului...Si acesta fiind redat doar partial. 


169 


Inima extatica 

(poeme, vol. 7, 1997) 


Jelanie 


Am inva^at sa beau: 
§i-acesta e un cdntec. 

Te beam din priviri: 
§i-acesta e un cantec. 

Ochii tai imi erau pat: 
§i-acesta e un cantec. 

Ah, am inva^at sa beau 

§i m-am baut 

cu canted 


§i-acesta e un dor. 
§i-acesta: n-am sa mor. 


170 


Can tec 


Tu erai mai inalta 

§i mai iubita, 
de mult prea iubita. 

§i numele tau 
imi era cdntecul meu. 

Tu imi erai 

stea 

in care innopta pasarea mea. 

§i nimeni nu §tia 

ca e§ti mireasa mea 

rupta 

din coasta sa, 

a sa, 

a sa... 


171 


Fagaduinfa 


N-am sa te inva^ 
despre cuvdnt. 

Sa-1 tai §i sa-1 mananci! 

N-am sa te §tiu 

decat pentru floare, 

decat pentru sanul tau. 

N-am sa te §tiu 

decat ca bobul de grdu 

incol^it in privirea-mi 

de impdrat al cuvdntului. 


172 


Poem 


Da-mi ca sa beau 

§i sa ma-mbat de a§tri, 

de-aceea ai tu ochi albastri. 

Da-mi sa beau 

5<5 se-nro§easca cerul, 

de aceea ai tu, 

de aceea ai tu. 

Cine mai este sa nu bea 

dragoste, 
cand e vorba de suflef. 


173 


Cadenfa 

Ma simt coloana 
care se zbate-n secunda. 

Ma simt ploaie 
care se rdstoarnd in odaie. 

Ma simt inima 

care se taie 

§i inima care se-ndoaie. 

§i ma simt 

fara de vis, 

doar intr-o ^ara 

a lui Paris, 
a lui Paris . . . 


174 


Solfegiu 


De ce n-as. da pe iepure 

sa te intorcil 

De ce n-as. zbura 
ca sa te vreil 

De ce nu s-ar trece 
ce nu se trece, 
sa te pot iubil 

De ce cuvdnt, 

care se zboara 

numai in creier? 

Of, dorule, dragule! . . . 


175 


Cdntec pentru zori de zi 


Numai din cauza ta 

zbiara pasarea 

a incoliire. 

Numai din cauza ta 

vdnez lacustele-n 

privire. 

E vina ta, nepriceputo, 

of, nepriceputa 

mai e§ti! 

Imi prind inima lafereastra 
ca tu sa te treze§ti. 


176 


Armonie romdneascd 


N-as. mai duce §i m-as. duce, 
codrii verzi, florile-s dalbe. . . 

M-as. iubi cu mandra-n zori, 
codrii verzi, florile-s dlabe; 

sa miro§i a tdmdiori, 
codrii verzi, florile-s dalbe; 

fara varsta ca sa mori, 
codrii verzi, florile-s dalbe. 


177 


Clipd 


Cum imi vine 

sd zbor neterminat, 

sa dor neapucat, 

sa Strang 

un addnc 

§i saprivesc... 

pana cand §tii, 

ca inapoi sd te intorci, 

sa vii. 


178 


Pecete 

Eu am sa plec in zori. . . 

Tu, care-ai sa ramdi, 

sa fii atent, 

sa nu mai moara frunza 

verde ! 


179 


Sfat pentru tine, prieten infidel 


Prive§te-ma, tu, 

prietene drag, 

eel care §tii sa ma vinzi 

fara sa clipe§ti! 

Poetul este al nimanui 
doar in aparen^a. 

Canta un cantec 

de bucurie 

§i tu il admiri 

cand pare trist, 

tu il ignori, 

pentru ca e§ti o canalie.. . 

Nu... 

Nu inielegi nimic, prietene 
drag!... 

E§ti un ignorant, 

daca crezi ca el, poetul, vorbe§te 

§i nupldnge... 

sau ca nu pldnge 

cand vorbe§te\ 

Adevarurile mele nu sunt 

pentru lighioane ca tine, 

prietene drag ! 

Ele sunt pentru inimi fierbinii 

§i sfinte, 

pentru obraji pudici, 

pentru cearcanele frumoase 

ale unor ochifrumo§i. 

Da, tu asculta in continuare. . . 

pana te inghefi de tot, 

idiotule ! 


180 


Pana te inghe^i, 

ca piatra pe care nu o pofifolosi la nimic, 

pentru ca nu are nici pic 

definefe. 


181 


Caz unic 


Ma plimb gol 
de ochi. 

Mi-a furat ochii copacul 
din padure. 

Da-mi ochiul inapoi, 
intomnatule! 

N-ai ce sa faci 
cu un ochi orb. 

Daca mi-1 dai inapoi 

am sa-l scutur 

§i are sa curga din el 

lacrimile padurii. 


182 


La oglindd 

Amarui imi e gustul 
meu de a fi. 

Sunt tulbure §i 
imbujorat in obraji. 

Da^i-mi parul intr-o parte ! 

Da^i-mi inima intr-o parte ! 

Privi^i caldul omat 
ce transpira! 

Numele meu este, 

ca sa cuprinda tot 

ce nu are un nume. 


183 


Dora gdndului meu 


Tu te-ai facut 

maifrumoasd 

pentru ca sa speri. 

Ti-ai facut parul mai negru, 
pentru ca §tiai ca am sa te vdd. 

Eu te-am iubit 

indeajuns ca sa te 

iubesc. 

Eu ti-am pus un nume, 
pe care nu §tiai cd-l ai. 

Da, tu esti Dora 9 , 

ti-am spus 

§i intunericul a devenit ro^w. 

Tu esti Dora, 
ti-am spus. 

§i tu te-ai facut m«z' senind 

§i ma/ incdpdtoare 

ca nicio alta femeie. 


9 


Viitoarea mea sotie, Gianina Maria-Cristina Piciorus, care isi semna poemele cu 
pseudonimul Nika Dora. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/category/am- 
fost-nika-dora/. 


184 


Ruga 


Mi-e addnc de inalt 

§i mi-e dulce 

de primdvard cu pasari 

inverzite. 

Ma rog pentru acest sentiment, 

sentiment 

cu gdnd nou. 

Ma rog pentru el. 

Aliluia! 

Doamne, fa sd se vadd 
§i lacrima noastra! 


185 


Improvizafie de secundd 


Daca tu vrei sa-mi tot §tii, 
canta-mi, canta-mi! 

Imi Qstefugara noaptea ca visul. 

O secunda este 
o dulce durere. 

Canta-mi, te rog, canta-mi, 
sd mi sefacd de ve§nicie\ 


186 


Dorinfa sufletului 


Ce nu a§ da 
pentru tot ce se da. 

Ce nu a§ da pentru tot 

ce se asculta 
cu inima indrdgostita. 

Ce nu a§ da 

pentru tot ce se ascunde 

in piatra. 

Dar eu... 

dar eu 

am numai un suflet, 

Sfinte Doamne! 


187 


Dorei 


Pastreaza tacerea 

din ou nepatrunsa 

de raza luminii. 

Cu ferestrele inchise 
sa adormi. 

Sa nu le inchizi 
peste noapte, iubito ! 

Caci 

noaptea e o inviere 

a mortilor. 


188 


Haiku 

Numai cuvintele intineresc. 

Sa fie oare 
de o seamd cu cerul? 


189 


Cheie 


Fluturele alb 
trebuie pus in mana alba. 

Fluturele negru trebuie 
pus in mana alba. 

Fluturele trebuie pus in mana 
alba. 

Ce se vede 
este numai pentru 
pus in mana alba. 


190 


Iubito, tdcere... 

Cuprinde-ma in bra^e, 

tu, iubito, tu, tacere, 

durerea dupa mine 

mi te cere, mi te cere. . . 

Gusta-mi tu azi 

gura de-albatros, 

sa vezi ca sunt, 

sa vezi ca sunt frumos. 

Patul pregate§te-l 

ca sa ne nastem amandoi, 

in ziua asta de miercuri, 

inziua astade joi. 


191 


Frumoasei clipe 


Ah, bate clipa, 

visul sa-mi adune, 

tu, stea de foe, 

a mea intelepciunel . . . 

Madu, 

langa margine de codru des, 

unde pasarile ies, 

unde pasari vin mai des, 

unde eu n-am de ales. 


192 


Doind 


Nu fi innorata, 

fii parfumata, 
in aur de-a-ntregul spalata, 
cu ciocarlii infrumusetata! 

§i inima 

sa o ai bogata, 

cu cai despletrfi in soare, 

sa treci prin iarba mare. 

§i copilul 

sa-^i fie o stea stralucitoare 

§i voinic cum n-a mai fos, 

gand semet, 

roman voios. 


193 


De cdnd. 


De cand nu erai tu 
mai curata ca apa? 

De cand nu puneam eu capul 
in poala ta odihnitoarel 

De cand nu mai Qmfrumusefe 
in palmele tale? 

De cand nu mai eral 

De cand, caine, latrand, ai sa-mi treze§ti 
Ingerul meu? 


194 


Gdnd 

Daca a§ vrea sd pldng 

§i nu a§ mai avea lacrimi, 

mi-ai da tu, iubito? 


195 


Poem inverzit 


Cand e verde 
inima mea e cerul instelat. 

Cand e verde 

§i tu ma dobori in saruturi, 

in suspine. 

Cand e verde 
cuvintele sunt fragede. 

Cand e verde 

avem doar trei ani, 

avem doar trei stele. 

Cand e verde, 

frunza verde, frunza verde, 

dorul meu 

ce nu 1-as. pierde. 

Cand e verde 

am ochiul lacrimei 

mai tdndr. 


196 


Despre tine, durere 


Ranirea 
e un plans. 

Ranirea te duce 
§i te lasa. 

Pe brazda campului 
ranita sta. 

Tu, pasare, cantatoare 
ce e§ti! 

Rana dulce este 
§i lacrima uda. 


197 


Imn 


Ma bucur pentru ca 
e§ti alb ca zdpada. 

Ma bucur pentru ca 

e§ti inalt 

ca zdmbetul. 

Ma bucur pentru ca existi, 

pentru acestea toate, 

pentru ca existi 

§i pentru ca ma bucur sd Te vdd. 

0, Tu, Cel care exi§ti! 

Vreau sa Te vad! 

Doamne, 

vreau sd Te tot vddl 


198 


Haiku reinvafat 

Sunt puiin: 

cat un sarut 

§i cat o lacrima. 


199 


Fericirea §i o vorbd a§teptdnd 


Trenurile sunt 

pdsdri de tabid. 

Tu vii §i eu 

te a§tept. 

Ce mirare ca 

pot sd a§tept 

cum vin fericirile ! 


200 


Vedere indrdgostitului 


Cum de n-am §tiut 
ca te faci a§afrumoasal\ 

Te-a§ fi facut fereastra mea 
la casa. 

§i cerul 
ar fi fost senin. 


201 


Dans al ploilor 


Cu lacrimi umezi 
ai lacrimat cerul 
la mine-n suflet. 


202 


Omul §i plopul 


Plopul s-a facut mai addnc. 

S-a umplut 

cu sine 

pana la refuz. 

L-am privit cere §i 
nu s-a facut. 

L-am privit arhicerc 
§i nu s-a-nceput. 

Mai plopule, mai, 

nu-^i ajunge atdta 

tdcerel 


203 


Cu finere de mdnd 


Sa ai focul arzand 
§i sa nu {i se ude inima. 

Tu, draga mea, 
sa arzi, trandafirul meu, 
sa arzi in cuvinte mereu! 

Nu te intreba nimic, 
decat sa arzi ifi, zic, 

in piatra vie^ii, 

in cantecul dimine^ii, 

in stelele faclii 

§i sa-mi tot vii, 

sd-mi tot vii. 


204 


Adormitoarea 


Mi s-a nascut alta iarba, mai verde §i mai dulce. 
Inalta cat tine, cerule, inalta cat tine, inima. Mi se coboara in 
gand ca o batere de vdnt. Ce Una imi este aceasta lini§te\ Ca 
o melodie de adormit langa tdmpld. 


205 


Dorinfa 


Te-as picta in lacrimi 
ca sa nu treci ca o lacrima. 

Te-as picta in inima mea 
ca sa nu treci ca o inima. 

Da! Te-as picta intr-un cuvdnt 

si nu va fi nici gdnd, 

nici pamdnt 10 . 


10 Finalul volumului...Nu a fost redat integral.. 


206 


Un cer pentru stele albastre 

(poeme, vol. 8, 1997) 


E un volum format din 43 de poeme, care nu au titlu, 
ci toate sunt notate cu litere romane. 

Un volum de poezie fixa, in care am transmutat o 
mentalitate moderna, in mod demitizant, in forma sobrd a 
poeziei clasice. 

De§i, la prima vedere, totul pare o §aradd, efectul 
acestei poezii e format tocmai din gradul de adevdr pe care 
o §arada il are, atunci cand schimba accentele, cand le 
recalibreazd. 

Insa am scris acest volum tocmai pentru a ma 
deparazita de excesul de sentimentalism al volumelor de 
versuri clasice, romantice §i parnasiene pe care le citisem §i 
le citeam §i care, cu toatele, incercau sa laude banalul, 
derizoriul, comunul ridicat la nivel absolut in finrfa 
artistului. 


207 


I 


Fo§nesc trei nop^i in mine 

§i urmele-mi s-adun; 

In cupa-mi cu tristeje, 

In ea, eu tot ma pun. 

Rotesc sageata iute, 

Pandesc §acalul zis, 

Gandind ca intr-un cuget 

Voi fi iar paradis. 

Sarut incet, doar noaptea, 

Pe pantecu-i brodat, 

Sa-i gust din nestemate, 

Sfant: inca un oftat. 


208 


IV 

Sunt numai vdnt aprins 

§ifelinar regesc; 

Pe strada trece tancul 

Ce ror^aie zambile. 

In pacea despar^irii 

Am gandul plin de fum 

Si prind nebun de sfarc 

Stingherul plans al nop^ii. 

Gand care-mi treci aprins 
In ghea^a ta ma-nchin! 


209 


V 

Cam de la rasarit 

Ma trece iar zdpada 

§i tu nu ma saru^i, 

Ma la§i calcat de §ine. 

Imi ies ochii, incet, 
Din spate, ca la melc, 

Ca sa te vad intins 
§i numai, doar, pe tine. 

Band vinul din pahar 
Ma-ntorc in vis cu sete 

§i numai ca uitand 
In noi domnind tacerea. 

Nu este/oc aprins 
Ca sa nu-1 ^ri«^/ cu vrerea. 


210 


VI 


Imi zboara fereastra in lima 
§i trenul mi-asculta-n cenu§a, 

Cum mana se gudura-n Una 
§i-ndreapta un deget spre u§a. 

Deschis e focul de a§tri, 

Plapand, al vrerii de-o^el, 

Cum vantul imi sufld oglina 

Ce vad in ea un ca^el. 

Metania se face cu truda, 
Un psalm se roste§te-n tacere, 

Clopotul adanc imi rasuna 
§i tipatul nu-i decat o par ere. 


211 


VIII 


Esti tu frumoasa 

De-mi albesc vederea 

§i se-albastreste totul 

§i-mi retopesc durerea. 

§i fug dupa ninsoare 

§i-o chem in umbra ta, 

Sa vad in mine cerul 

Albit, de mucava. 

Caci singura-i sortita 

Ca sa se nasca tura, 

Sa nu ma vada fi-mea 

Cum eu ma dau de-a dura. 


212 


XI 


To^i cei cu inimi sterpe 

Se vdnd pe trei copite, 

Caci branza e o doamnd 

Ce bazaie ispite. 

§i saxofonul ^ipa 
Trezind o strada-n noapte; 

In accident de gala 
Pandind prin patru §oapte. 

§i creierul de ceara 

Arzand pe tastatura 

Ii fura mor^ii-o pana, 

Un os cu-n caine-n gura. 


213 


XII 


Sonet pentru nebuni 

Am ca sa-^i scriu in i\&, 

Ca intr-un malaxor 

Sa ard zece cosine. 

§i ca sa sorb petrol 

Din sonda de metal, 

Cum pe§tele de aur 

Se-ndreapta spre santal. 

Sinucigas. de samburi, 

Armurier de tabla, 

Am ca sa-mi scriu, copile, 

O inima pe-o geoavla. 

Ca sa o §tiu prea bine, 
Sa-mi par-o veche snoava. 


214 


Sonetul e poemul poeziei clasice, e stilul in care §i- 
a cantat dragostea Aligheri, Shakespeare, Rimbaud, 
Eminescu... 

A demitiza sonetul, a-i disloca con^inutul serios, grav, 
patetic nu a insemnat, pentru mine, o ridiculizare a 
sentimentelor lor, ci o repunere a sonetului in albia 
prezentului. 

Putem scrie §i astazi sonete numai ca modul in care 
trebuie sa o facem e cu totul altul. 


11 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sonet. 


215 


XIII 


Rarit sunt de o boala, 

Ma-ndragostesc de-o casa, 

Alerg printr-o cetate 

§i n-am un loc la masa. 

Imi plang nefericirea, 

O leg de-o sfoara lata; 

Femeia mea-i artista 

§i calda ca o vatra. 

Copilul nu ma stie 

§i moartea-mi e vecina; 

Din nori imi tot cad ra^e, 

Ma simt ca o gradina. 


216 


XVIII 


Mai ranita-i fericirea 

§i-adevaru-i mult prea trist; 

Piatra de o ploaie uda 

Sta marea^a-n optimist. 

Carduri de racori in graba 
Tree in infmit mereu, 

Numai eel ce este singur 
§tie cine-ai al sau Zeu. 

Bland rasuna langa tampla 
Numele-i de nedescris, 
Cel ce sta in neclintire 

Nu-i nici cald, nici indecis. 


217 


XX 

Ce nu §tie o spartura 

Este litera lejera, 

Ca un fruct ce sta bronzat 

Intr-o rara etajera. 

Ea se smulge bini§or 
§i se pune in pumnal, 

Incizand cu lacomie 
Faptele-i de criminal. 

Cand cu sanul ragu§it 

I§i intoarce in lamaie 

Clipocitul de smintit 

Ce-mi albise in gutuie. 

Vezi purtat de aristarh 

Batalia cu fir nou; 

Nu oricine-§i spune geniu 

E-un martir la fel de nou. 


218 


XXII 


In osul rupt al carnii 

Sta ursul §i asculta, 

Cum ies petale crude 

De raze, in uli^a. 

Vuind in sinea ce^ii 

Se toarna c-o parere, 

Caci tu nu §tii ce este 

Aceea o durere. 

Se bea de calda truda 

§i fruntea se alina; 

Cum ies mineri din apa 

§i mi se spala-n tina. 


219 


XXIII 


In car^i mi-am scris, tacut, 
Iubirea de-afi om, 
Cu crengile plecate 
De parca as. fi pom. 

§i cine-mi va culege 

Rand, pe rand, scdntei 

'M-va da sa sorb, in graba, 

Tacerea din ca^ei. 

Dar va fi timp sa ploud 
§i va veni si gdndul. 


220 


XXIV 


Cum este fierul stins 

De ploaia din Serai, 

A§a ma plang, iubito, 

Fara pdreri de mai. 

§i §tiu sd-fi ud tricoul 

C-un cal in nechezare 

§i-ntr-o scrisoare, doua, 

Sa-^i fac din nou chemare. 

Iar tu sa vii, prelungd, 

Sa stai in faptul serii, 

Sa mi se para clipa 

Ca m-am sedus pldcerii. 


221 


XXV 


Mi-e groaza de plictisul 

Ce 1-am cules in vant, 

Furatul de-nnoptare 

Cu glasul lui prelung. 

§i pantecul de sarma 

Al cerbului, in pripa, 

Ca o prelunga taina 

Ce e merQuprivita. 

Cum nu-i frumos sa saturi, 

In ochi, pe un sarac, 

Nu-i bine nici in rochii 

Sa mi-1 imbraci pe drac. 

In sternul plictiselii 

S-ar face mai hain 

§i nici prin gand nu-i trece 

Sa nu dea un festin. 


222 


XXVII 


Mumia este-o vina 

Ce n-ai Egipt sa vrei, 

Golind un pare, vederea, 

Sa taci invins, s-o iei. 

§i nici dorit sa vina 

§i nici pamant sa scape 

§i nici sa sufle unul 

§i nici unul sa crape. 

Sa-i iei pe to^i in bra^e, 
Cu pace sa-i masori, 

Ca sa nu treci cu pixul, 
In graba, sa-i omori. 


223 


XXVIII 


A§tept in moartea caprei 

Sa-mi fac §i eu statute, 

Sa pun pe prispa veche 

O mare ceta^uie. 

Cu litere de-o §chioapa 

Sa spun c-aici a fast, 

Cel ce mira cu lumea 

Pe mare §i pe prost. 

Sa pun urechea-n sunet, 

Adanc s-o infior, 

Eternita^i de-a randul 

S-ascult §i sa nu mor. 


224 


XXIX 

Sa treci prin faruri stinse, 

Sa nu miro§i ruginal 

Aprinsa este casa 

Ce-mi prigonea inima. 

Acum e mai aproape 

De cer auzul meu 

§i-aud in ceruri albe 

Cum cdnta Dumnezeu. 

§i-cum ma plec sub fruntea 

Arinului din crang, 

Cu Ingerii in stoluri 

Iubirile imipldng. 


225 


XXX 

Pascut e in^elesul 

De cei cu-auzul fin, 

Arunc in graba tihna, 

Caci el imi e divin. 

Nu-i insa §i dulcea^a 

Cand plansul e cu restri§ti, 

Cum ciocarlii imi canta 

Zburate din miri§ti. 

§i cum pandind in floare 
Sa vezi cum na§te fanul, 

Dulcea^a izgonita 
Ce ne-a lasat Stapanul. 


226 


XXXII 


Tutun al inserarii 

Mi te prelingi pe limba 

§i nu imi dai in taina 

Nici chiar o grea odihna. 

Sa stau in vant cu vantul, 

Sa stau in §es cu mieii, 

Sa fiu pastor la turma 

§i sa-mi asmut griveii. 

Tu ma aduci in seara 

Cu capul in cuvinte 

§i-mi dai sa-mi vad durerea 

Chiar §i pe-un bob de linte. 


227 


XXXIII 


Cu palmele-n ro§ite 

Ma pun la incalzire 

Sa-mi curga amagirea 

Ce o socot iubire. 

§i sa salut cantatul 

Coco§ilor de zi, 

Cu umarul in vena, 

Ca pentru nerozii. 

§i-apoi sa ma ascunda 

Sub trupul ei, camila, 

Sa nu ma treaca apa 

De scurta ce-i sibila. 

§i sa tot stau in soare, 

Sa vad o noua zare, 

Cum de sub plopi in graba 

Pe buze imi rasare. 


228 


XXXIV 


Pandesc in naluca 

Ideea cu vaci, 

Rotunda §i plina 

A§a cum imi placi. 

Prin iarba, taioasa, 

Mustind in ulei, 

Ferindu-^i privirea 

In umerii mei. 

In lacrima-^i uda 
Pu^ind calmul stins, 
Cum trece placerea 

§i ochiul e nins. 

§i secunda imi striga. . 
A§a, intr-adins. 


229 


XXXV 


Parut sunt in umbra 

Venind din ^arani, 

Cu cerul in brafe 

De zeci, mii de ani. 

Ce-ascult la ureche 

O §oapta puiina, 

Ce se schimba in graba 

Intr-o teama divina. 

Ce apele tremura 

§i frunza se-ndoaie, 

Pandita de moarte 

Ca lupul de oaie. 

Dar vantul mi-efrate 

§i-o doina n;i zic: 

Acum am in mdna 

Iubiri ce-mi prezic. 


230 


XXXVI 


Tu §tii sa ma minii 

Cu suflet, cu tot, 

Ranind in ulcica 

§i apa de mort. 

§i grindina serii 

Batuta-n uluci, 

Unde in graba, iubito, 

De samburi ma duci. 

§i-mi saruji tacerea 

Cu clan^a din turla, 

Incat venind in mine 

M-alerg printr-o urma. 


231 


XXXVII 


In spa^iul de-o stea 

Ma strig prin fantana, 

Sa prind o copila 

Addncd, de mana. 

Punand in statura 

O carte deschisa, 

Un §arpe sa-i scrie 

Vederea subscrisd. 

Sa-i suga din san 

Copilul, cu sete, 

Sa vaiete cerul 

Arzand in perete. 

§i mie sa-mi dea 
Un sarut de o taind, 
Pe ochiul din sticla 

Sdpund o haind. 


232 


XXXIX 


Mai sus de sunt se afla 

Tacereafara gdnd, 

Ce taie in lumina 

Pe cdntd §i pe band. 

§i la mijloc de clipa 

Luce§te ca o zana, 

Petala ta arzanda 

§i alba, ca o mana. 

§i-mi taie fiin^a-n mine 
Cum nu mai este vrere, 
§i plang in varsta painii 
Caci nu mai am durere. 


233 


XLI 


Cand ragaitul morjii 

Imi soarbe, lin, tacerea, 

Ma umplu de miasma 

Ce-mi taie-n ochi durerea. 

§i uit de suferin^a 

§i fac din ea mormdnt, 

Pe el imi scriu o toamna 

Sa nu par om de rand. 

Sa se cunoasca timpul 

Ce este-o melodie 

§i coasta laudatd 

Ce-o fac azi poezie. 


234 


XLIII 


In forma dezvelita 

Imi aflu eu tacerea, 

Cand gandul se-nfioara 

De-atata mangaiere. 

Cand ochiul sta §i-asculta 
Se dezlipe§te astral 
§i vad atinsul umar 

Ce-nlocuie chiar timpul. 

Lang-al tau san 

Ma vad fara vedere 

§i-adulmec chipul umed 

al trupului grabit. 

In infinite varste... 

Femeie, e§ti cu minel 

Ating in sentimente 

Ce tu doar ^i-ai dorit 12 . 


12 Volum redat partial... L-am terminat de scris in data de 24 aprilie 1997. 


235 


Ca intr-o casd de nebuni 

(aforisme, vol. 4, 1997) 


Motto 13 : 


„Sunt totdeauna prost dispus " 


14\ 


(Charles Baudelaire ) 


Nu mi-e teama sa aleg. Mi-e teama sa aleg atunci 
cand nu §tiu cafac acest lucru. 


Pe mine aparen^ele nu ma in§ala ci ma fac optimist. 


O discu^ie, eel mai adesea, e o cearta mascatd. 


Cand ajungi sa te doara orice nu mai poji sa afirmi 
nimicpe gratis. Totul te costd viafa. 


Trebuie sa fii respectat numai §i numai pentru 
prezent. Trecutul e un lucru trecut. 


Volumul de fata e format din 30 de foi manuscriptice §i a fost finalizat pe data de 
27 octombrie 1997. 
14 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire. 


Oamenii bolnavi cred ca cei sanato§i au nevoie de 
doctor. 


Po^i sa ierfi pe oricine daca te ierfi pe tine. 


Mi-a fost teama intotdeauna de adevarul care devine 
o exagerare. 


De multe ori mi-e teama sa fm ceea ce sunt. Nu 
credeam sa ajung la aceasta performanfd. 


Boala nu te face sensibil. Ea te ajuta sa in^elegi numai 
cum ar trebui sdfie un om sensibil. 


Cand ajungi la concluzia ca nu a sti e lucrul 
important, ajungi sa nu mai pui intrebdri deranjante. 


E foarte mult diletantism in intrebari. 


Cand vreau sa fm un farsor imi dau seama ca sunt un 
om care isipldnge de mUd degeaba. 


Cand nu mai vrei nimic, de ce e§ti atdt defericitl 


236 


Cand incep o carte nu §tiu daca am s-o mai termin. 
Insa §tiu ca am inceput ceva. Este extraordinar! Inseamna ca 
nu am terminat, ca mai am ceva de spus. 


Cuvantul adevarat e eel care spune lucruri infinite 
fara spaiii infinite. 


Arti§tii nu §tiu nimic. Ei doar §tiu sd inveie. Cand nu 
mai vor sd stie sd inveie despre oameni §i via^a se rateazd. 


Vo\\ sa il min^i rmmmpe altul dar niciodatape tine. 


Daca o carte nu e o necesitate e o sinucidere. 


Eu §tiu ce e aceea o idee pentru ca trdiesc cu ea. 


Indiferenfa este un motiv de suspans. Indiferen^ii sunt 
pentru mine ni§te momente melodramatice. 


Adevara^ii mei profesori au fost oameni cu 
posteritate. 


Cand retorica tinde sa devina adevdr, adevarul se 
nume§te minciund. 


237 


238 


A sari peste tipare inseamna a fi, in sfar§it, un om cu 
cap, adica un om §i nimic mai mult. 


Ceea ce intereseaza cu adevarat sunt lucrurile pe care 
nu le stim. 


Fiecare geniu a fost un eseniialist. A fost ceva care nu 
a mai fost §i nu va maifi. 

Eu sunt un eseniialist care nu nasc esenfialisti (pentru 
ca nasterea e o alegere), ci moduri de prezentare ale 
esenielor. 


Oamenii care §tiu sa faca complimente acide nu sunt 
omontfi cu ranga (eel mai adesea), ci sunt sfa§ia^i cu colli 
sensibili. Rezultatul e acelasi, din pacate. 


Adevaraiii mimi sunt oamenii civilizafi. Cei care par 
civilizaii sunt adevaraiii impostori sau adevaraiii aspiran^i la 
aceasta nobila calitate defarsor. 


Cel mai rafinat blestem e eel spus in gluma, cu ochi 
veseli. Dar el doare eel mai rau. 


Poezia e unfulger. 
Romanul e ceva neasteptat. 

Teatrul e o enervare eel mai adesea, chiar §i cand se 
rdde. 

Aforistica e o bdtaie dejoc inteligentd. 
Eseistica e o pdrutd chibzuinid. 
Nuvela e ceva care vrem sa ni se intample. 
Jurnalul e o minciund curativa, cand nu e sfinienie. 


239 


Iar scrisul, in general, e o interpretare particular^ a 
ceea ce s-arfi dorit sdfie scrisul. 


Daca nu as. crede in curafie m-a§ plictisi la culme in 
aceasta lume, plina de exemple de murddrie terifiantd. 


A cugeta inseamna, in cele din urma, doar a-}i da 
seama. 


Un artist trebuie sd nu-si uite rolul pe care 1-a inva^at. 

Un mare artist trebuie sd impresioneze a§a cum a fost 
inva^at. 

Un artist de geniu trebuie sa nu §tie ce inseamna a 
impresiona dar sa ob^ina acest lucru de fiecare data cand si- 
o doreste. 


Mare^ia e ceva accesibil. Cine vorbe§te de lucruri 
inaccesibile nu §tie ce rost au cuvintele in limba romana. 


A simfi e tot una cu a fi zdrobit, de fiecare data 
zdrobit. 


Triste^ea unui om de geniu nu e formata din ceea ce el 
n-a avut, ci din ceea ce putea sd aibd §i nu i s-a oferit. 
Triste^ea lui dureroasd e formata din prostia, rdutatea §i 
indelicateiea nerecunoscdtoare a celor din jurul lui. 


O capodopera §i-a atins scopul odata cu terminarea 
ei. 


240 


Cea mai mare teama e autodescurajarea. 


Un om de geniu nu-§i poate idealiza via^a. 


Un om face cat un cuvdnt. Depinde care e cuvdntul 
care il reprezintd. 


Miturile apar cand se vorbe§te prea mult despre ele. 


.15 


Sunt sigur de faptul, ca Eminescu n-ar fi fost nimic 
pentru intelectualii no§tri, daca se explica sau isi explica 
opera. 


Mihail Eminescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu. 


O speculate buna, uneori, face mai mult decat 
adevdrul, dar nu poate sd-l inlocuiascd niciodata. Iar fara 
adevar nicio minte speculative nu are sa ne spund nimic. 


Opera stearpa e o opera culeasd §i, mai ales, 
imaginatd. 


Nebunia e forma de-a fi insuportabil: o lume a§ezata 
cu susul injos. 


Daca ne vom da seama, intr-un viitor, nu prea 
indepartat, ca nebunia e o stare de constienid intensivdl 


Afi singur pentru mine e sinonim cu afi singular. 


Marii comici sunt marile noastre pldnsuri. 


Marile romane sunt propria noastra copildrie. 


Cuvintele limbii romane imi spun, din ce in ce mai 
mult, amintirile na^iunii mele. 


Ca roman sunt un sfdsiat de vioara dorului. 


241 


242 


Numai la§ii ii aplaudd pe cei care au invins. 


Geniul lui Goya 16 aduce lumii urdtul ca expresie 
esteticd. El picteaza pe oameni in schelete, le arata viciile §i 
pacatele pe fa|a. 

Fe^ele oamenilor lui Goya sunt extraordinar de 
sinistre. El pune oamenilor carnea §i aceasta, pe scheletele 
lui, arata mai rdu ca dracu sau ca moartea. 

El prezinta o lume urdtd, care, privita, devine si mai 
urdtd. De aceea cred ca e singurul geniu care te face sd-fifie 
fried de tine insu^i. 


Goya e geniul care a invins mai tdrziu. 


1 1 

Picturile lui Vincent van Gogh ma entuziasmeazd 
foarte mult §i le consider ca fiind unele dintre cele mai 
dramatice picturi ale umanita^ii. 


Culoarea lui van Gogh exprima putere, via^a, iubire §i 
le exprima la un nivel/oarte inalt. 


Sufletul lui van Gogh se traduce printr-o culoare 
dramaticd: culoarea care se roteste. 


De van Gogh sd te apropii numai daca nu ai sinrfit 
nebunia culorii. 


16 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisco_Goya. 

17 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vincent_van_Gogh. 


243 


1 8 

Regasesc la Poe singuratatea §i tristeiea 
romanticilor, scdrba lor profunda fa^a de realitatea cruda §i 
meschind. 


Romantismul a spus ceva §i a spus-o cu putere. 


Poezia mea e unfapt de afi al omului pusfa}d in f aid 
cu universul. Atunci cand am ceva de spus, spun. 

Acesta este, cred eu, destinul poeziei viitorului. 
Poezia trebuie sa tinda spre a spune toate sentimentele §i 
sfor^arile umane, ramanand, totu§i, poezie. 


Romanul e o tehnicd atentd, minutioasa, care cere 
voinfd, contemplate §iprecizie. 


Frica e numai pentru oameni naivi. 


Charles Baudelaire e geniul care §i-a rdzvrdtit inima 
peste ura^enia interioara a omului, devenind el insu§i un om 
urdt si care a sim^it, din plin, veninul sinuciga§ al iubirii 
perverse. 

A murit mut §i paralitic. 

Insa simt ca prin inima lui a trecut fiorul nemuririi, 
dar pe care nu 1-a acceptat din prea multd durere devenita 
blasfemie. 


18 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Allan_Poe. 


244 


Epopeele lui Kalidasa 19 se deosebesc de toate 
celelalte de mai tarziu prin simplitatea limbii §i prin evitarea 
artificiilor prea subtile. 


Ceea ce in gura du§manului e un repros, in gura 
prietenului este o gluma, una delicata. 


Cand vor sa fie indrdgite femeile sunt imposibile sau 
inaccesibile. 


Cei mai mul^i oameni nu mor din cauza mor}ii ci a 
viefii. 


Marii cugetatori se impun cu voia §ifard voia noastra. 


Nietzsche 20 e eel mai hazliufilosofpentru ca e eel mai 
hazliu dintre cugetatori. Apropo: nu imi place cuvantul 
hazliu. 


9 1 

Poemele lui Byron sunt lungi §i ritmate cum n-am 
mai intalnit la niciun alt romantic. Pentru el lungimea 
poeziilor e litem de lege. E un mare satiric social, un satiric 
de geniu, de la care po^i inva^a cum se manuie cuvantul „ca 
sa rada §i sa-njure". 


Byron are un umor cerebral. 


19 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/K%C4%811id%C4%81sa. 

20 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 

21 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron. 


245 


Byron are poeme lungi pentru ca are dureri 
interminabile . 


■22 


Leonardo da Vinci e intruparea sublima a pasarii 
albastre. 


..23 


Claude Monet e unul dintre marii contemplativi ai 
picturii. El ma lasa orb. 


Monet a sinrfit prin culoare mistuirea lucrurilor in 
cautarea de noi forme, zbaterea moleculelor de aer in 
functie de vibrafia moleculelor de lumina. 


23 


Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci. 
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Claude_Monet. 


246 


Pictura lui Monet este expresia celui mai profundi 
realism. El e eel mai Uric dintre expresioni§ti. El se exprima 
cu o bucurie surdzdtoare §i ampld. 

Stdpdn pe reveria sa, el nu i§i propune sd descifreze 
enigme. Transa lucidd a pictorului tine de perspectiva unui 
ideal de construe^ sincer exprimat §i inviorat de 
demnitatea unei participdri totale. 


In poezie am ajuns unde a ajuns §i Brancu§i 24 : acolo 
unde nu mai sunt forme, ci coborarea mea profunda in 
forme cat mai simple. 


Nu mai traie§ti suferinfa atunci cand ai vdzut slava lui 
Dumnezeu. Nu mai exista de atunci o suferinfa pur umand. 


Perfec^iunea e linia orizontului care nu se lasa 
niciodata ajuns a. 


Delacroix 25 e un geniu care a exprimat forfa culorii. 
Cel mai bine despre el a vorbit Baudelaire. 


Delacroix ma impresioneaza prin for^a, prin 
vitalitatea pe care el a dat-o culorii. Este sublima impresia 
interioard a culorilor lui. Iar daca sim^i expresia interioard 
sim^i si culoarea. 

El a §tiut sa dea frau liber interiorului, sa-1 lase sa iasa 
afara prin intermediul culorii. E magnific prin faptul ca a 
fost un om cinstit cu pictura lui. 


24 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C5%9Fi. 

25 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eug%C3%A8ne_Delacroix. 


Cea mai purd culoare pe care am vazut-o vreodata e a 
lui Ingres . El a atins perfecjiunea culorii si a nuarrfei. 
Pentru mine el are veselia culorii in care sepriveste spiritul. 
Picturile lui sunt pline de viajd, sunt supraplinataft. 


247 


Daca imi respect §i-mi iubesc neamul meu romanesc, 
atunci trebuie sa o spun cu respect §i mare admiratie, ca 

97 

Nicolae Grigorescu este §i va fi culoarea unicd a 
romanilor. 


Picturile lui Grigorescu sunt ca bobocii de trandafiri: 
inca nedeschisi, inca neinflorifi. 


In natura lui Grigorescu este ceva gingas, ceva 
natural, ceva voios, o via^a care palpitd de la sine. Aceste 
lucruri nu pot fi confundate. 


Cel mai grafios moment coloristic al lui Grigorescu, 
pentru sufletul meu, e Luminis. E un gram de eternitate 
romdneascd. 


' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres. 
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Grigorescu. 


Mattise a mers spre abstrac^iune pana nu a mai 
in^eles nici el nimic. De aceea puiinul lui exprima multul. 


Devitalizarea culorii la Mattise inseamna o 
maturizare a vitalitaiii. El ne spune ca artistul nu copiazd 
natura ci el creeaza o alta lume. 


A sta prea mult in durere inseamna a te dezumaniza. 


Ca sa ai ochii frumo§i trebuie sa ai suflet de copil. 


N-am dorit rdzboiul dar am luptat intotdeauna. 


9Q 

Alexandria eel Mare a fost imparatul care §i-a 


savurat entuziasmul propriului sau vis. 


Existen^a mea impline§te opera mea. 


Daca o persoana este infeleasd in intregime inseamna 
ca nu existd. 


Poetul e eel care patime§te in cuvinte. 


28 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Matisse. 

29 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare. 


248 


Picasso e o noutate fdcutd din vechituri. 


"1 1 

Dali a fost un ingdmfat de geniu. 


Versurile simple sunt cele mai grele versuri. 


Timpul poeziei e eel al recitirii. O poezie trebuie 
citita mereu, adica recititd. De fiecare data ea va suna altfel. 
De fiecare data ea te va umili sau te va bucura. 


Caricatura e modelul artei explicative. Tragi anumite 
linii §i surdzi pentru anumite lucruri. 


Nebunii veritabili sunt aceia care simt o atracfie 
maturd spre moarte. 


Sangele i§i cere uneori drepturi pe care nu le 
cunoaste. 


Ca doi oameni sd se inieleagd trebuie sa fie prea 
nebuni sau prea sfinii. 


Un in^elept nu gande§te lucrurile sale ci pe ale altora. 


30 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso. 

31 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD. 


249 


Ignoranfa §i infidelitatea: doua cuvinte detestabile. 


Oamenii geniali sunt cu adevarat iubifi numai daca 
sunt vazu^i defoarte aproape. 


Cine n-a ascultat o doina nu §tie ce inseamna sa 
pldnga de dor. 


Marea arta cere sa fii una cu ceea ce faci. 


Pe mine unii clovni ma fac sa plang. §i asta, pentru ca 
ace§tia nu §tiu ce inseamna sd pldnga. 


Atat cat va dura ne§tiinfa va domni §i teama. 


Citindu-1 pe Shakespeare 32 m-am imbolndvit de 


figurile stranii ale actorilor §i de noapte. 


Pe Beethoven 33 il iube§ti de fried. II iube§ti pentru ca 
Simfonia a 9-a 34 a fost scrisa^3ra auz §i pentru ca te infioara 


prin sublimitatea ei. 


32 Idem: http://ro.wikipedia.org/wikiAVilliam_Shakespeare. 

33 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven. 

34 Idem: 

http://www.bestmusic.ro/video/Simfonia_a_9_a_Prima_parte/Ludwig_van_Beethov 
en-id3879-it!63552-l-l. 


250 


Uneori am impresia ca privesc totul pentru ultima 


oar a. 


251 


.35 


In tablourile lui Titian trupul femii nu tresare. Ea 
traieste dragostea cu o mare stare de calm. 


Cand creez am vaga impresie ca poemele vor sa 


zboare. 


Lumina e o transparent abisala. 


Trecutul e frumos numai cand admiri piscurile. In rest 
e o stare de greafa continua. 


Cel mai greu intr-o poezie e sa ai cuvinte proprii. 


Orice limba a pamantului, daca ti se face cunoscuta, 
te face un geniu. 


Idem: http://ro.wikipedia.org/wikiATiziano_Vecellio. 


Sfat practic: sa nu scrii cand nu ai nevoie de tine. 


In afara de linie m-au inselat to^i, chiar si eu insumi. 


Cel mai mare defect al meu e ca, intotdeauna, compar 
poemul cu fiin}a mea. 


Germanii au prostul obicei de a pune prea multe in 
cuvinte iar francezii fac tocmai invers: se tern sa spund prea 
multe. 


Cand incepi sa gdndesti inefabilul ramane pe-afard. 


Imbnuisezi numai atat cat ifi cuprinde sufletul. 


Un rdspuns nu poate fi niciodata util. 


Cand ifi imaginezi via^a ai o parere foarte bund despre 
ceea ce nu e ea. 


Preconcep^iile sunt lucrurile care nu ne-ar jena, daca 
le-am fi putut invinge. 


Un viciu e rusinos numai pentru religie sau morald. 
Constatare practica. 


252 


Nu stim multe lucruri pentru ca le credem stiute. 


A deveni inseamna sa accepfi, chiar daca, uneori, 
stangaci, necunoscutul. 


O personalitate este un abuz, un abuz deforfd. 


A discuta inseamna sa compromi^i ideea de spirit 
liber. 


Uneori imi zboara ideile inaintea cuvintelor. Atunci 
nu mai §tiu daca limba romana se scrie sau se mdndncd. 


Perversiunea e o delicatefe egoista. 


Daca vrei sa mori trebuie sa nu mai ai intrebdri. 


Uneori clarificarea unui vers il obscurizeazd. 


Oamenii care gdndesc nu mai au nicio a doua sans a. 


As. fi mai bun decat o linie, daca a§ §ti cum se face un 
corp defemeie in forma de linie. 


253 


Dupa mine eel mai prelung sunet este tdcerea. 


Oamenii care te plictisesc nu mai au ce sa-fi spuria. 


Eu ma pot regasi in oameni in masura in care ei se 
regdsesc in mine. 


Un poem e mai rezistent decat un buncar. 


E important sa cuno§ti cat de lung este sentimentul. 
De fapt aceasta e Poezia. 


Literele i§i §tiu locul mai inainte de a fi gdndite. 


Un gust subtil e intotdeauna un gust impur. 


Ochiul unui geniu este ochiul unei pasari de prada. El 
e mereu fldmdnd. . . 


Nu se §tie niciodata cat poate face un cuvant scris. 


O opera de arta este o lume inchisd care se deschide. 


254 


255 


Cuvintele, uneori, mi se par ni§te prezenfe 
interminabile. 


Bucuria e singura expresie umana care are ochi 
lumino§i. 


Cand sunt prea lucid ma sperii de singuratatea 
cuvintelor §i a oamenilor mai intai. 


Marile idei sunt plot toreniiale, care cad deasupra 
lini§tii tulburand-o la maximum. 


Am in^eles, pana la urma, ca nu gase^ti niciun lucru 
cu totul simplu. 


Un critic bun e un cititor rau. 


256 


Paradisial este singurul lucru pe care nu putem sd-l 
uitdm. 


Daca fascinez pe cineva inseamna ca eel din fa^a mea 
e beat de admiraiie. 


Cand repet ceva spun de fapt altceva. 


Cele mai emoiionante momente ale vie^ii mele sunt 
clipele in care nu mai pot sd exprim ceea ce simt. Acelea 
sunt stdri dumnezeiesti. 


Copiii §tiu sd spund orice, chiar §i ceea ce nu ne 
convine. 


Nemurirea e data numai adevarului. 


Inima e cunoscuta de toft §i neinieleasd de nimeni. 


Don Juan este ideea geniala de afi indrdgostit de o 
femeie, care exista in toate femeile dar, in mod concret, in 
niciuna. 


36 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Don_Juan. 


A cauta noul inseamna sa ai con§tiin{a ca el exista. 


Cand 1-am citit pe Cervantes 37 la 19 ani am redevenit 


om. Bine ca nu s-a intamplat asta la 80 de ani. 


Ingaduinia este o subtilitate mult prea mare, pentru ca 
ea sa fie infeleasd de oamenii grosolani. 


§i strigarea unui caine e o lec^ie de a§teptare §i de 
rdbdare indelungatd. 


Cititorul e intotdeauna un om care a§teapta. 


Am curajul sa ma tern, chiar sa ma infwr. 


Rdutatea sau greseala fatidicd a unui om de geniu 
este propria sa perseverenfd. Insa numai din aceasta cauza 
oamenii ramdn in istorie. 


Daca un copil nu ar spera nu ar putea sa trdiascd 
frumos. 


Oamenii care nu in^eleg prostia vorbesc dintre 
limitele ei. 


37 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miguel_de_Cervantes. 


257 


258 


Dumnezeu e cea mai mare nelini§te a celor arogan^i . 


38 Finalul carjii. Aici am redat doar fragmente din carte. 


259 


Un continent fara Dumnezeu 

(aforisme, vol. 5, 1997) 


Motto 


Nu cred in cele doua ziceri de mai jos: 

1. „Dumnezeu Insu§i nu poate exista fara oameni 
in^elepti" (Martin Luther) 

Si 

2. , Jl negam pe Dumnezeu, negam responsabilitatea 
in Dumnezeu, [§i] abia prin asta mdntuim lumea" (Friedrich 
Nietzsche). 


260 


Numele volumului Un continent fara Dumnezeu e o 
parodiere a falsei §i ostentativei inapetenfe a 
contemporaneita^ii de a crede in Dumnezeu. 

Con^inutul volumului spune, dimpotriva, ca in om e o 
bogatd credinfa §iputere de iubire §i infelegere. 


261 


Intre oamenii care rad sunt frumosi cei care rdnjesc. 
§tiu ca de la ei ma astept sau ma pot astepta la orice. 


Oamenii grosolani au nevoie de culturd nu ca sa 
gdndeascd, ci pentru ca sa redevind oameni. 


Orice confesiune e o melodrama. 


Orice adept al unei idei e mai periculos ca oricare 
dintre nehotdrdii. 


Oamenii nesiguri sunt prea indrdzneti. 


Uneori ne e rusine sa ne formuldm adevarul si noua 
insine. 


Suspansul e un refugiu al singuraticilor si o bucurie a 
angoasa^ilor. 


Daca geniile acced la putere orice na^iune civilizata 
ajunge o forma de expresie bizard. Adica numai prostii pot 
conduce, pentru ca nu au mari probleme de constiin^a. 


Conota^iile profunde sunt sculptate dar stau in 
penumbra. 


Cand realitatea va trece de preconcepfia exagerdrii, 
exagerarea va parea un lucru absurd. 


Nu-mi plac cititorii care se cred Dumnezeu, adica 
care cred ca te-au inieles ca inpalma. Nu sunt cititori reali. 


mare carte e o emofie fdra margini dar cu toate 
cusururile posibile. 


Ceea ce evitam sunt lucrurile pe care le-am memorat 
la perfec^ie. 


Pruden^a e eel mai mare rise al nostru. Cand vrem sa 
pastram ceva numai pentru noi, atunci ori il pierdem ori il 
uitdm. 


Raul nu atrage. El te convinge ca sa fii slab. 


In arta sunt tristi numai oamenii/en'cz'/z'. 


Durerea e o protec^ie naturala. Daca nu ar fi ea am 
crede ca suntem dinpiatrd. 


Lirismul nu are nimic de-a face cu ritmul sau cu rima. 
Aici e vorba de cum incep durerile sa cdnte. 


262 


Orice forma de arta e o colonizare foriata. Nimeni nu 
vrea ca sa se schimbe dar acest lucru, totu§i, se petrece. 


Esen^ial nu e sa faci un lucru nou, ci sa nu stai 
degeaba. 


Gandirea e intotdeauna un exces. 


Daca nu ajungi sa nu mai stii nimic nu po^i fi un om 
religios. 


Oamenii senini sunt cearcanele ateniiei de fiecare 
clipa. 


Orice lucru genial e un strigat de groazd. 


Pana la urma suntem destina^i spre afi irevocabili. 


Daca ^i-ai inva^at limba materna pana la geniu atunci 
§tii sa faci greseli depronunfie epocale. 


Rafinamentul operei tale nu e dat de gustul tdu ci de 
viafa ta. 


263 


Daca suntem vrednici de ceva atunci nu meritdm 
mare lucru. 


Oamenii senzuali sunt faptul in sine. Restul ii 
depdseste. 


Cine vrea ca sd vorbeascd despre Dumnezeu trebuie 
sa §tie, cu toata fiin^a lui, cat de penibil e sd ofacipe ateul. 


Ideile sensibile nu au inimd. 


A filosofa despre via^a e tot una cu a deveni ofiard. 


Oamenii care nu mai plang vor sa para tragici, cand ei 
au nevoie de siroaie de lacrimi de pocdin0. 


Mare^ia e o insultd pentru insignifian^i. 


Stilul e o finisare a felului de a stabili gandul in 
cuvinte dar el nu creeaza nici experienia si nici gdndurile. 
Tocmai de aceea scriitura doar cu stil e o nulitate stropitd 
cu aur. 


A lauda o opera de geniu inseamna a o nega. 


264 


265 


E strigator la cer sa explici lucruri cu care nu te-ai 


mdnjit. 


Daca nu ai calcat strdmb niciodata lumea {i se pare 
facuta dintr-o singurd bucatd. 


Oamenii/?c£7 sunt nesuferinzi. 


Rdsul e por^ia noastra de autoin§elare. 


Boala e o replied dura data lini§tii individuale. §i asta 
cand rdzboiul e ceva colectiv. 


Rafinamentul e o motivare a tuturor scrupulelor. 


Elegan^a cdutatd e ceva grosolan. 


O minte rafinatd e un summum de banalitdii. 


Cei care cdstigd sunt cei care nu stiu cepierd. 


Singurul act responabil e nesigurania. 


Un orator bun §tie sd se pronunie dar nu §tie sd 
idealizeze. 


Erezia efilosofia secolului in care se na§te. 


Eu cred numai in istorii nescrise. 


Siguran^a continud na§te multd prostie. 


Daca ne e teama sd spunem adevdrul inseamna ca nu- 
l avem. 


Frumuse^ea purd nu are nici in clin §i nici in maneca 
cu inteligenia. 


Oamenii care gdndesc sunt epuizanti. 


Unui ganditor nu ii e greu sd gdndeascd. Dar ii e greu 
sd rdmdnd logic. 


266 


Afi clasic e tot una cu a spunepe §leau. 


Daca nu gre§e§ti inseamna ca e§ti trivial. 


Admiratorii sunt cei care nu se admira. 


E o prostie sa crezi ca trebuie sa fii infeles. Sunt 
lucruri mult mai importante de trait decat acest lucru. 


Daca nu am scris unele gdnduri nu inseamna ca nu le- 
arn §i gdndit. 


Fanaticii sunt exemplele cornice sau dramatice, mai 
bine-zis, ale prostiei sau ale lipsei de masura. 


Intr-o t^ra in care limba a devenit o unealtd de 
consum orice cuvant spus, oricat de important ar fi el, are 
aceea§i valoare: adica niciuna. 


Oamenii care inieleg cuvintele §tiu ca inima e cea mai 
poeticd limba a universului. 


Gandurile care nu converg nu exista. 


267 


Imi iubesc {ara, pentru ca nu §tiu daca as. putea sa o 
iubesc pe alta mai natural decat pe a mea. 


A fi puternic inseamna sa §tii cwm 5a folosesti 
cuvintele. 


Orice imitate miroase a sfoiag, fie el §i <ie aur. 


Oamenii amabili nu pot fi niciodata naturali. 


Manierele sunt elegante atata timp cat omul vrea sa 
para neingrijorat. 


Ma ingrijorez numai de lucrurile care imi ies foarte 
bine. 


Logica nu e tot una cu ordinea. Ordinea complica atat 
de mult lucrurile incat logica nu mai are niciun scop. 


Oamenii seriosi sunt cei care nu vor sa vorbeasca 
despre ei. 


268 


269 


Micile anecdote au vitalitatea marilor erori. 


Un barbat devine impotent cand nu mai are spre ce sa 
priveasca. 


Imprevizibilii sunt cei mai ar}ago§i dar §i cei mai 
spdnzurafi prieteni ai istoriei. 


Confortul e loja dezertorilor. 


In natura un gram de fericire e cat unul de neuitare. 


Adevarata durere nu are niciun refugiu. 


270 


Daca pizmuiesc nu ma pot bucura nici de mine 
insumi. 


Pe mine lucrurile pe care nu le-am facut m-au chinuit 
mai amarnic decat cele pe care le-amfacut gresit. 


Cand nu mai avem in noi fericirea avem nevoie de 
iluzia ei. Aceasta iluzie e numita de Biserica noastra pdcat. 


Oamenii mari inspdimdntd printr-o banalitate cat al^ii 
printr-o mie. 


O marefurie este o imensd limpezire de sine. 


Civilizaiii sunt oamenii care nu mai cred in propriile 
lor supoznii dar si le admird. 


Oamenii delica^i sunt sceptici la reclama vanita^ii. 


Cand §tii ce este rdul nu mai po^i sa fii decat un om 
bun. 


Verva predicatorului e competenta lipsd de tact a 
predicii. 


Politica e un sentiment atractiv pentru solipsi§ti §i o 
escrocherie amabila pentru oamenii activi. Primii o practica 
ca sa iasa din starea de greafd, pe cand a doua partida o 
practica ca sa atenueze riscul culpabilita^ii. 


Ratarea e un sentiment sublim numai pentru oamenii 
care nu au nevoie sa afle de la alfii cine sunt. 


Cel care folose§te metafore §tie ce e minciuna. 


Cand lucrurile mari devin probleme mici, atunci 
problemele mari desfinieazd indexul. 


Raul e cea mai mare invenfie a creaturilor dar §i 
prima lor mare prostie. 


Oamenii care infeleg universul nu il cunosc ci il 
admird. 


A fi in stare de cutremurare e un simptom al faptului 
ca te-ai intors la viafd. 


Marile inimi sunt copildria artei. Batrane^ea artei nu 
exista. 


271 


Cu timpul am ajuns sa in^eleg cum m-au miniit 
sentimentele. Insa nu am in^eles pana acum, cum de le-am 
putut face capabile sa ma minta. 


Eu am fost iubit, mai ales, de cine n-am vrut. E unul 
dintre defectele mele. 


Folclorul romanesc a plans dar nu a disperat 
niciodata. 


Cand nu mai po^i sa ai cuvinte, atunci po^i sa spui ca 
e§ti un om al spiritului. 


Orice capodopera poate fi negata daca se cauta 
absolutul in ea. 


Eu nu scriu nimic nou. Scriu ceva autentic. 


272 


Pervertit-ii spiritual ma tern ca nu pot infelege decat 
reziduurile spirituale. De aceea exista §i atatea secte pe fa^a 
pamantului. 


Un sentiment ramane pur numai gandit sj sim^it ca 
unulpur. 


Ceea ce am in^eles eel mai bine nu se afla in car^ile 
mele. 


O linie sugereaza intotdeauna un amanunt 
semnificativ . 


Nu trebuie ridicat valul de pe o femeie. 


Culoarea completeaza lumina acolo unde lumina este 
vaga. 


Cand ajungi la tine insuii nu mai §tii nimic. 


Ceea ce este ascuns exista prin ceea ce este vazut. 


Ne aducem prea purine lucruri aminte din cele pe care 
le §tim. 


Tradnia este o schimbare apta de schimbare. 


Originalitatea este pentru mine eel mai traumatizant 
concept. 


273 


Daca vrei sa folose^ti trecutul artei savureaza-i praful 
§i nu marefia. Acesta e singurul lucru pe care putem sa-l 
invaiam de la inainta§ii no§tri. 


E o minciuna faptul de a avea un singur stil de lucru. 


Eu cred ca nu inielegem, cu adevarat, nimic din ceea 
ce spunem. 


Nu mai pot fi cuprins in doua randuri. §tiu asta. 


Eu nu am cautat ceva anume. Eu am vrut pur §i 
simplu sa iubesc. 


Cele mai crdncene lupte le-am avut cu propria mea 
voinfa. 


Daca smerenia nu ne-ar linisti am crede ca orice 
pierdere este irepetabila. 


Daca po^i sa compatimesti in^elegi de ce Dumnezeu 
S-a lasat ucis de propria Sa creatura. 


Un habotnic religios nu poate sa in^eleaga, ca eu ma 
pot ruga chiar §i cand rugaciunea nu mai isi stie rostul. 


274 


275 


Un Dumnezeu banal ar fi un Dumnezeu pe care L-ar 
irrfelege oricine. Tocmai de aceea Dumnezeul nostru treimic 
nu este u§or pentru nimeni. 


Cei care au vrut sa schimbe lumea au aflat ce 
inseamna greutatea pietrei de moara pe proprii lor umeri. 


Cea mai mare blasfemie e sa spui ca nu ai ce regreta. 


Daca inveii sa gande§ti e§ti un om ratat. Numai ca eel 
care se va bucura de acest enun^ e, cu siguran^a, un om 

39 

ratat . 


39 Finalul carjii. Am redat din ea fragmentar. A fost terminata pe data de 26 
noiembrie 1997. 


Cuprins 

Cosmologia esenfelor 

(poeme, vol. 5, 1997) 

[2-78] 


Disolu^ie prin contopire [2] 

Simfonie fara rugaciuni [3] 

Muzeul din muguri [4] 

Prada cu sufletu-mi [5] 

§oapte in moartea vie^ii [6-7] 

Credin^a de crez [8] 

Femeie a§teptandu-ma [9] 

Lacrimi in lacrimi [10] 

Cadru[ll] 

Sentiment de noiembrie [12] 

Chemarea luminii [13] 

Secunda amaraciunii [14] 

Inchisoare cu pere^i de cea^a [15] 

Cules sarutand [16] 

Poem de regasire in inima [17] 

Clar depasare [18] 

Sonet [19] 

Adagio divinului ochi [20] 

Chemare la ardere in dragoste [2 1 ] 

Rugaciune pentru lini§te dorita [22] 

Candela pentru Ioana [23] 

Refuzul cu doua bra^e [24] 

Remancarea bra^elor simple [25] 

Apologie pentru piatra [26-27] 

Versifica^ie pentru frunza verde [28] 

Ca un regret pentru apusul soarelui [29] 

Din cuvinte privind cuvintele [30] 

Ora polifonica [3 1 ] 

Mirare de trup nou [32-33] 

Epextasis [34-35] 

Revoluta solute [36-37] 

Aspirate spre vindecare de na§tere [38-40] 

Poem intre doua pustiuri de „ne" [41-42] 

Barbat inva^and cai inaripa^i [43-44] 

O statuie §i intamplare cu curci [45-46] 


Ceasul §i doua jumata^i de mar [47-48] 

Despre poet §i aripa lui de inger [49-51] 

Carte de reamintire §i lasa-ma. . . [52-53] 

Pentru femeia cu ochi de drac roz [54-55] 

Cursa pentru idei [56-57] 

Chiot [58] 

Oftat [59] 

Ruga trista cu inima [60] 

Rime fara crezamant [61] 

Cearta prin doua secunde [62] 

Vorbe de plictiseala [63] 

Lectie involuntara [64] 

Observa^ie intr-un semn [65] 

Caren^a cutiei [66] 

Credirrfa ferma [67] 

Persoana conviva [68] 

Parafraza eminesciana [69-70] 

Primul meu testament scris pentru ochi §i minte [71] 

Tindere spre lumina [72-73] 

Lacrima neplansa [74] 

Dorin^a mea sincera [75] 

Noua configurate a existen^ei [76] 

Intra inceput a fost Cuvantul. . . [77-78] 


Redescoperirea universului 

(poeme, vol. 6, 1997) 
[79-168] 


Viziune boreala [79-80] 
Repercusiune [81] 
Semnul intrebarii [82] 
Repetitie [83] 
Aer poluat [84] 
Competent [85] 
Funeralii [86] 
Mitul stelar [87] 
Florilegiu [88] 
Recitativ [89] 
Pasaj [90] 
Silentios [91] 


Fresca proaspata [92] 

Fabula [93] 

Incultura [94] 

Calendar [95] 

Promisiune ceruta [96] 

Amator [97] 

Pastel de noapte [98] 

Promisiune [99] 

Festivism [100] 

Unofalmeu[101] 

Cadou cu pasari [102] 

Agnostic [103] 

Castel contemporan [104] 

Colos [105] 

In^elegere [106] 

Indiscrete [107] 

Boala absoluta [108] 

Dezradacinare [109] 

Universalia [110] 

Troc convenabil [111] 

Alogic[112] 

Rebus [113] 

Familiar [114] 

Viciuteatral [115] 

Ceideacum [116-117] 

Viscol instantaneu [118] 

El inca nu mai este [1 19-122] 

Intermezzo [123] 

Michelangelo sculptand [124] 

In extaz [125] 

Iubitei [126] 

Trezire pe apa [127] 

Incantare [128] 

Secret [129] 

Zi de vara [130] 

Stropidesuflet[131] 

Rasarit plenar [132] 

Camus [133] 

Carenta [134] 

Neurastenie [135] 

Sisif rastalmacit [136] 

In^elepciune pentru Esop [137] 

Scopul sentimentului [138] 


Coagulare [139] 

Faust [140] 

Piatrafilosofala[141] 

Lupta cu Ingerul [142] 

Sensul intors [143] 

Inspira^ie [144] 

Flash [145] 

Recurs [146] 

Liniste [147] 

Gheata [148] 

Concert [149] 

Promisiune [150] 

Sentiment de existen^a [151] 

Impotriva literei [152] 

Indulgen^a lui eu [153] 

A vorbi inseamna a tacea [154] 

Ilustra^ie [155] 

Agonie [156] 

Libertate [157] 

Din compasiune [158] 

Sonata a treia in do major [159-160] 

Personificare [161-162] 

Repro§uri [163-164] 

Cantec nedormit [165] 

Altitudine [166] 

Cantec pentru Ezeu [167] 

Recviemul de la amiaza [168] 


Inima extatica 

(poeme, vol. 7, 1997) 

[169-205] 


Jelanie [169] 

Cantec [170] 

Fagaduinta [171] 

Poem [172] 

Cadenta[173] 

Solfegiu [174] 

Cantec pentru zori de zi [175] 

Armonie romaneasca [176] 

Clipa [177] 


Pecete [178] 

Sfat pentru tine, prieten infidel [179-180] 

Cazunic[181] 

La oglinda [ 1 82] 

Dora gandului meu [183] 

Ruga [184] 

Improviza^ie de secunda [185] 

Dorin^a sufletului [186] 

Dorei [187] 

Haiku [188] 

Cheie [189] 

Iubito, tacere...[190] 

Frumoasei clipe [191] 

Doina [192] 

Decand...[193] 

Gand [194] 

Poem inverzit [195] 

Despre tine, durere [196] 

Imn [197] 

Haiku reinva^at [198] 

Fericirea §i o vorba a§teptand [199] 

Vedere indragostitului [200] 

Dans al ploilor [201] 

Omul si plopul [202] 

Cu {mere de mana [203] 

Adormitoarea [204] 

Dorinta [205] 


Un cer pentru stele albastre 
(poeme, vol. 8, 1997) 

[206-234] 


[Eunvolum...] [206] 
I [207] 

IV [208] 

V [209] 

VI [210] 
VIII [211] 

XI [212] 

XII [213] 


[Sonetul e poemul...] [214] 
XIII [215] 
XVIII [216] 
XX [217] 

XXII [218] 

XXIII [219] 

XXIV [220] 

XXV [221] 

XXVII [222] 

XXVIII [223] 

XXIX [224] 

XXX [225] 

XXXII [226] 

XXXIII [227] 

XXXIV [228] 

XXXV [229] 

XXXVI [230] 

XXXVII [231] 
XXXIX [232] 
XLI [233] 
XLIII [234] 


Ca intr-o casd de nebuni 

(aforisme, vol. 4, 1997) 

[235-258] 

Un continent jam Dumnezeu 

(aforisme, vol. 5, 1997) 

[259-275] 


Teologie pentru azi 


2011 


Editia de fata este o editie 

5 5 9 

online gratuitd 

si e proprietatea 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 


Ea nupoatefi tipdritd 
si comer cializatd 

5 

fara acordul direct 

al 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 


Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 


Teologie pentru azi 

Toate drepturile rezervate